sâmbătă, 5 noiembrie 2011

Rugăciune şi singurătate

Forţa religiei constă în aceea că îţi oferă în Dumnezeu pe singurul interlocutor indiferent la patima sofismului – dincolo de zidurile bisericii, totul se pierde într-un relativism confuz. Marele ei defect fiind acela ca nu îţi poate găsi un interlocutor mai insensibil la polemică – la capătul orelor de întrebări chinuitoare, cuvintele ţi se pierd într-o verticală muţenie.
Rugăciunea este un dialog pe un munte de singurătate. Refuzând relativismul, Dumnezeu nu găseşte, totuşi, de cuviinţă să conceadă la mai mult decât o certitudine de absolut, fără a catadicsi la vreo versiune a acestuia.
Dumnezeu este absolutul mut prezenţa sa se concretizează mai degrabă prin crearea unui spaţiu sacru, imuabil, însă neconcretizat o revendicare a unui imanent al cărui conţinut ne rămâne obscur.
În tăcerea divină ne apare, astfel, credinţa, ca singur drum către absolutul dinăuntru.


4 comentarii:

  1. Dumnezeu este absolutul mut - da, pentru cine nu are urechi sa auda.
    ...si totusi, spre final se remediaza - În tăcerea divină ne apare, astfel, credinţa, ca singur drum către absolutul dinăuntru.

    frumos :)
    www.contact-cultural.ro

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, cel pe care îl avem oricum, indiferent de religii. Faptul că Dumnezeu se află dincolo de dialog ne îndreaptă spre tentative de revelare individuală, în opoziție cu însușirea unei variante prestabilite, pentru că aceasta nu se poate susține prin afirmații inițial neverosimile și ulterior explicate prin... muțenie.

    RăspundețiȘtergere