Dragoste şi vitalitate

Dacă vrei să iubeşti, învaţă întâi să urăşti: iubirea este grea şi are nevoie, pentru a fi deplină, de vâltoarea şi tăria sângelui curat, neîndoit cu jumătăţi de măsură. La fel cum generozitatea este apanajul celor puternici, dragostea nu poate fi oferită de cel fără respect de sine – o victimă poate nutri cel mult o dragoste recunoscătoare, fie semi-impusă de conştiinţă şi deci, neîntreagă, fie ca expresie a nevoii, prin urmare, egoistă.

În fond, ce provocare – şi ce alinare – ne aduc prietenia celor buni şi iubirea celor nevolnici?

            Dragostea este cel mai bine oferită de fanatici – trecând prin iubită, ei sfârşesc prin a îşi trăi iubirea ca pe o cauză – numai ei se pot dărui cu totul, ca şi cum nimic altceva nu ar mai exista, concentrând patima unei vieţi întregi într-o singură clipă – cu singura frică că nu va fi de-ajuns.