vineri, 4 noiembrie 2011

Imobilism şi înţelepciune


Înţelepciunea este incompatibilă cu creaţia, cu procesul activ însuşi – în aceeaşi măsură ca fericirea. Acţiunea, în sine, presupune unilateralism, vanitate şi o impertinenţă a condiţiei – oare cât de mult se opun acestea înţelegerii difuze şi consecinţei ei, acceptarea, alfa şi omega înţelepciunii? Un om fericit este prin excelenţă pasiv. Doar nefericiţii ştiu cât din neliniştea lor i-a împins spre disperarea de a încerca să schimbe ceva.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu