Eşuarea în morală

          Morala este sfinţenia golită de taină, varianta instituţională a sacrului, juridizat şi osificat întru lume, secătuit şi eşuat, asemenea lumii, în formalism, în cinism şi dezabuzare. Morala este proiectarea verticală în jos a înţelepciunii sfinţilor, a unui dincolo scurs de transcendenţă, conturul laic şi raţional al inimii – o sfinţenie politică, transpusă în aparenţe şi limitată la act. Etica este ceea ce rămâne dintr-o sfinţenie care şi-a pierdut carnea şi căreia i-a murit sufletul – o sfinţenie de lepros.

Prostia, ca politică

            În ziua de azi, decât să-i spui unui om că e prost, mai bine-i tragi două palme. Cu toate acestea, studiile – şi, mai mult, experienţa – continuă să sugereze ca 90-95% din populaţia lumii n-ar fi în stare să inventeze roata, de una singură, sau să folosească conversaţia, fără manual de instrucţiuni.
           Prostia este Marea Nespusă, iar discreţia în ce o priveşte, principalul factor care face posibilă lumea pacifică.

Măsura nebuniei

            Există o mulţime de nebuni care mă îndeamnă să îmi las calea, pentru a urma calea lor strâmbă, care, printr-un miraj veşnic neînţeles, îi rătăceşte mereu de pe drumul cel drept al vieţii, lipsindu-i de tihna aducătoare de pace trainică. Iar aceştia sunt oamenii care măsoară binele şi răul pe pământ.

Antropolgie ferventă

             „Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul şi asemănarea sa” se spune. Cum s-ar mai putea cineva îndoi? Într-o lume în care Dumnezeu se descompune, nu trebuie decât să privim în jur pentru a mărturisi asemănarea...

Nebunia lucidităţii

             Starea de nebunie controlată este singura luciditate suportabilă.