Eşuarea în morală

          Morala este sfinţenia golită de taină, varianta instituţională a sacrului, juridizat şi osificat întru lume, secătuit şi eşuat, asemenea lumii, în formalism, în cinism şi dezabuzare. Morala este proiectarea verticală în jos a înţelepciunii sfinţilor, a unui dincolo scurs de transcendenţă, conturul laic şi raţional al inimii – o sfinţenie politică, transpusă în aparenţe şi limitată la act. Etica este ceea ce rămâne dintr-o sfinţenie care şi-a pierdut carnea şi căreia i-a murit sufletul – o sfinţenie de lepros.