Despre Duncan MacLeod şi Maica Tereza

         Credinţa în umanitate nu se poate întemeia decât pe o imensă generozitate ori pe o vârtoasă prostie. Generozitatea îi vine mai uşor omului detaşat: iubeşti mai uşor câinii care nu te umplu de purici. Dar pentru cel nedetaşat, implicat în concretul, detaliat până la grotesc, al existenţei, generozitatea lucidă este sinonimă cu o imensă forţă spirituală. Pentru a fi deştept, plin de purici şi a îi iubi pe oameni, trebuie să fii ori Maica Tereza, ori Duncan MacLeod – Nemuritorul. Iar dacă la urmă nu poate rămâne decât unul singur, cel ce va sta, la sfârşit, în picioare, ca simbol al tăriei sufleteşti supranaturale, va fi, fără îndoială, Duncan MacLeod, din clanul MacLeod. Iar el nu este decât o ficţiune.