Credinţa în umanitate nu se poate întemeia decât pe o imensă generozitate ori pe o vârtoasă prostie. Generozitatea îi vine mai uşor omului detaşat: iubeşti mai uşor câinii care nu te umplu de purici. Dar pentru cel nedetaşat, implicat în concretul, detaliat până la grotesc, al existenţei, generozitatea lucidă este sinonimă cu o imensă forţă spirituală. Pentru a fi deştept, plin de purici şi a îi iubi pe oameni, trebuie să fii ori Maica Tereza, ori Duncan MacLeod – Nemuritorul. Iar dacă la urmă nu poate rămâne decât unul singur, cel ce va sta, la sfârşit, în picioare, ca simbol al tăriei sufleteşti supranaturale, va fi, fără îndoială, Duncan MacLeod, din clanul MacLeod. Iar el nu este decât o ficţiune.
"E bine sa știi nimic despre toate, ca tot intelectualul imparțial". (I.L. Caragiale)
Se afișează postările cu eticheta existentialism. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta existentialism. Afișați toate postările
marți, 24 august 2010
Despre Duncan MacLeod şi Maica Tereza
Etichete:
detasare,
duncan,
existenta,
existentialism,
fictiune,
filosofie,
filozofie,
macleod,
maica tereza,
mcleod,
nu poate fi decat unul,
oameni,
omenire,
viata
Abonați-vă la:
Postări (Atom)