Credinţa în umanitate nu se poate întemeia decât pe o imensă generozitate ori pe o vârtoasă prostie. Generozitatea îi vine mai uşor omului detaşat: iubeşti mai uşor câinii care nu te umplu de purici. Dar pentru cel nedetaşat, implicat în concretul, detaliat până la grotesc, al existenţei, generozitatea lucidă este sinonimă cu o imensă forţă spirituală. Pentru a fi deştept, plin de purici şi a îi iubi pe oameni, trebuie să fii ori Maica Tereza, ori Duncan MacLeod – Nemuritorul. Iar dacă la urmă nu poate rămâne decât unul singur, cel ce va sta, la sfârşit, în picioare, ca simbol al tăriei sufleteşti supranaturale, va fi, fără îndoială, Duncan MacLeod, din clanul MacLeod. Iar el nu este decât o ficţiune.
Faci niste radiografii taioase, cu care ma identific dureros. Uneori, nu mai pot sa te citesc, intorc capul, si nu pentru ca se citeste destul de dificil albul pe maro :D, ci pentru ca adevarurile tale ma plesnesc peste ochi, asa cum numai un adevar poate sa o faca.
RăspundețiȘtergereDar continuu, acu' am descoperit un blog misto si sa renunt? :)
Ma bucur ca îți place blogul, ca veni vorba. Şi mie mi-a plăcut ce am citit în al tău. Crăciun fericit!
RăspundețiȘtergereMai greu e pana te obișnuiești. După o vreme durerea trece. Acum ca pot sa vorbesc cu lejeritate despre ele, mi-s la fel de comune precum faptul ca arborii înfrunzesc primăvara. Sunt chestii firești, pe care le vezi. Doar ca nu fac parte din canoanele noastre burgheze - ochelarii de cai pe care ni-i punem de unii singuri, în numele unor principii prost înțelese. Dacă îți pui încrederea în oameni la temelia unei vieți, sau dragostea, sau ceva ce depinde de alții, s-ar putea sa fii zdruncinat bine, pana în măduvă. Important e sa avem fiecare un reper absolut, dincolo de toate relativele. Oamenii sunt relative și nu pot fi scopuri, în sine. Nu doar pentru ca sunt relativi, ci și pentru ca a fi un om, pentru alt om, scopul unei vieți, este un raționament circular. Sa îl sprijini, sa îl ajuți pe un om într-un scop anume poate fi un mobil în viata, în care telul tău, exercitat indirect, prin respectivul, este, de fapt, scopul acela.
RăspundețiȘtergereImi place un vers din Kipling "if all men count with you, but none too much"...
Când ai o direcție în viata, e destul de ușor sa lași multe sa treacă peste capul tău. Mai greu mi se pare sa ma fac ca nu le vad, atunci când îmi ies, cu toatele, în ochi. Niciodată nu am avut talentul asta, de a "crede" ce e sănătos. Mai ales ca, după o vreme, m-am prins ca atât refuzul evidentei, cât și a crede altceva decât crezi, nu sunt, nici una, nici alta, chestii sănătoase.
"... adevarurile tale ma plesnesc peste ochi..."
RăspundețiȘtergereDomnule Olaf, este regretabil că scrieţi aşa încât scrierile dv. să o plesnească peste ochi pe Alina. Ea ar merita din partea dv. un pupic, o floare, o prăjitură, o cafea, un bilet la concertul de anul nou din Viena, etc, nu plesneli peste ochi. Vă rog, aşadar, să vă revizuiţi politica scrisului.
Nicuşor, necăjit că scrisul poate pocni nişte ochi frumoşi
Uneori avem nevoie cu toții de o plesneală peste ochi. În orice caz, e de preferat gentileții false și tandreţii mincinoase care ne arată o lume minunată în care nu înțelegem de ce suntem, totuși, atâta de nefericiți.
RăspundețiȘtergere