tag:blogger.com,1999:blog-70653899891849028502024-03-06T03:18:39.888+02:00Filosofie cu Ciocanul"E bine sa știi nimic despre toate, ca tot intelectualul imparțial". (I.L. Caragiale)Tryggvassonhttp://www.blogger.com/profile/13454899079784108280noreply@blogger.comBlogger44125tag:blogger.com,1999:blog-7065389989184902850.post-29402244692712015082018-10-12T04:19:00.000+03:002018-10-12T04:19:31.722+03:00Pedagogie
<div align="justify" class="western" style="font-style: normal; font-weight: normal; text-indent: 1.27cm;">
<span style="color: white;"><span style="font-family: Georgia, serif;"><span style="font-size: small;">Viața
este un profesor mai dur decât ar putea fi majoritatea dintre
oameni: te pune să repeți fiecare lecție nu de un număr
disciplinar de ori, ci de un număr nesfârșit de ori, până când
nu doar ai senzația că ai învățat-o, ci până când poți
dovedi în practică, în fiecare instanță, că ai învățat-o.
Pentru a îi ajuta pe oameni să evite suferințele vieții, ar
trebui, ca profesori, să ne apropiem, cu dragoste, de duritatea
pedagogică a vieții înseși.</span></span></span></div>
Tryggvassonhttp://www.blogger.com/profile/13454899079784108280noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-7065389989184902850.post-40683336461339320112018-10-12T04:14:00.001+03:002018-10-12T04:14:13.627+03:00Despre diversitate, ca evadare din sine
<div align="justify" class="western" style="font-style: normal; font-weight: normal; text-indent: 1.27cm;">
<span style="color: white;"><span style="font-family: Georgia, serif;"><span style="font-size: small;">Nevoia
de diversitate vine dintr-un deficit, nevoia de varietate este un
simptom al incompletitudinii. Plenitudinea nu are loc de completare,
împlinirea nu are nevoie de substituiri, iar sațietatea ucide
motivațiile căutărilor ulterioare. Întrucât optimul nu îngăduie
îmbunătățire, orice necesitate de schimbare este o constatare a
unui deficit. Totul nu are câmp de expansiune, iar atingerea
potențialului, ca realizare a stării de echilibru, este nereactivă
și inertă la transformări.</span></span></span></div>
<span style="color: white;">
</span><div align="justify" class="western" style="font-style: normal; font-weight: normal; text-indent: 1.27cm;">
<span style="color: white;"><span style="font-family: Georgia, serif;"><span style="font-size: small;">Pentru
a evita stagnarea prematură, important este, însă, să nu ne luăm
blazarea ca plenitudine, dezamăgirea drept echilibru, suficiența
drept completitudine sau teama drept atingere a limitei de potențial.
În acest scop, ne ajută să știm că, în toate privințele
relevante, plenitudinea și completitudinea nu ne sunt uzual
accesibile în condiția umană.</span></span></span></div>
<span style="color: white;">
</span>Tryggvassonhttp://www.blogger.com/profile/13454899079784108280noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7065389989184902850.post-52525927931427352212018-10-12T03:48:00.000+03:002020-05-24T23:25:30.258+03:00Repere și improvizație<span style="color: white;"><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">Rezultatul aplicării unui principiu bun (atât în formă, cât și în conținut) nu
poate fi, în nici o circumstanță, negativ. Poate fi subiectiv neplăcut, dar nu negativ. În cel mai
rău caz, ea poate complica circumstanțele, dar odată depășite acelea,
rezultatul ar trebui să păstreze, pe termen lung, valoarea principiului
și să depășească neajunsurile circumstanțelor.</span></span><br />
<br />
<span style="color: white;"><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"> Pentru cei
obișnuiți să vadă viața ca o combinatoristică și ca o telenovelistică,
acest lucru este greu de înțeles. De asta pot fi tot timpul deturnați de
la principii, prin invocarea circumstanțelor. Pentru ei viața e un
labirint continuu, în care trebuie să depună un efort intelectual
neîntrerupt, doar pentru a naviga din confuzie în confuzie.</span></span>Tryggvassonhttp://www.blogger.com/profile/13454899079784108280noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-7065389989184902850.post-50882337649925494432018-10-12T03:46:00.001+03:002018-10-12T19:13:18.801+03:00Despre vina prostiei<div class="" data-block="true" data-editor="36n2p" data-offset-key="46kh2-0-0">
<div class="_1mf _1mj" data-offset-key="46kh2-0-0">
<span style="color: white;"><span style="color: white;"><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><span data-offset-key="46kh2-0-0"><span data-text="true">Înainte de orice, inteligența este o disciplină: o dedicare, o practică, o <i>pază</i> a gândirii de patimi și emoții – care trebuie să-i fie paralele, nu incidente, dacă vor să nu o fractureze – după niște principii care trebuiesc înțelese în prealabil, și un bun simț în absența cărora nu poate exista.</span></span></span></span></span><br />
</div>
</div>
<span style="color: white;"><span style="color: white;"><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">
</span></span></span>
<br />
<div class="" data-block="true" data-editor="36n2p" data-offset-key="236gl-0-0">
<div class="_1mf _1mj" data-offset-key="236gl-0-0">
<span style="color: white;"><span style="color: white;"><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><span data-offset-key="236gl-0-0"><span data-text="true">ADN-ul are doar o legătură indirectă. În sensul în care, cu excepția unor afecțiuni sau neajunsuri fizice inexorabile, aceeași zestre genetică poate sta la baza unei inteligențe superioare sau unei prostii boante. Prin urmare, nimeni nu are scuză pentru a fi prost. Oamenii nu sunt <i>victime </i>ale prostiei, ci <i>vinovați</i> de prostie. În ultimă instanță, chiar dacă opțiunea nu e fățișă, prostia este o chestiune de alegere, într-o măsură indirectă nu mai mică decât cea în care este beția sau anorexia.</span></span></span></span></span></div>
</div>
<span style="color: white;"><span style="color: white;"><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">
</span></span></span>
<div class="" data-block="true" data-editor="36n2p" data-offset-key="a9uo0-0-0">
<div class="_1mf _1mj" data-offset-key="a9uo0-0-0">
<span style="color: white;"><span style="color: white;"><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><span data-offset-key="a9uo0-0-0"><br data-text="true" /></span></span></span></span></div>
</div>
<span style="color: white;"><span style="color: white;"><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;">
<div class="" data-block="true" data-editor="36n2p" data-offset-key="5d3sr-0-0">
<div class="_1mf _1mj" data-offset-key="5d3sr-0-0">
<span data-offset-key="5d3sr-0-0"><span data-text="true">Pentru a ocoli ispita prostiei, oamenii trebuie să înceapă prin a-și asculta perpetuu ignorata voce a bunului simț, care se manifestă aproape invariabil și stins undeva, în străfundul minții, în defavoarea gratificării emoționale imediate, a dorințelor și a fricilor, și mai ales a tiraniei nestăvilite a vanității și egoului. Egoul este unul dintre </span></span><span data-offset-key="5d3sr-0-0"><span data-text="true"><span style="color: white;"><span style="font-family: "georgia" , "times new roman" , serif;"><span data-offset-key="5d3sr-0-0"><span data-text="true">principalii </span></span></span></span>factorii favorizanți ai prostiei, în măsura în care introduce orbirea programată și ucide corectura. Nu ADN-ul, ci toate acestea, combinate, de la o vârstă fragedă, cu ignoranța (care, nu mai puțin, este, după un punct și cel puțin indirect, o alegere) și lăsate să domine demersul intelectual, sunt cele care conduc, chiar în ciuda unui ADN favorabil, pe calea prostiei.</span></span></div>
</div>
<div class="" data-block="true" data-editor="36n2p" data-offset-key="bb4t7-0-0">
<div class="_1mf _1mj" data-offset-key="bb4t7-0-0">
<span data-offset-key="bb4t7-0-0"><br data-text="true" /></span></div>
</div>
<div class="" data-block="true" data-editor="36n2p" data-offset-key="3gks0-0-0">
<div class="_1mf _1mj" data-offset-key="3gks0-0-0">
<span data-offset-key="3gks0-0-0"><span data-text="true">Iar ignorarea înseși acestor mecanisme, desfășurată sub incidența atotputernică a egoului, conduce la condamnarea aproape inevitabilă a proștilor la prostie. Pentru că supune constatarea sinceră, nepregătită și, în anumite momente ale vieții, inevitabilă, a propriei prostii, confruntării directe cu egoul, care, în măsura în care nu poate suferi fisurile, hărăzește constatarea negării, uitării și blocării emoționale și văduvește, astfel, procesul de transformare de condiția sa primordială: acceptarea. </span></span></div>
</div>
</span></span></span>Tryggvassonhttp://www.blogger.com/profile/13454899079784108280noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7065389989184902850.post-51920719538214538182017-10-25T17:12:00.001+03:002018-10-12T03:58:43.998+03:00Nelegiuire și păcat<span style="color: white;">
</span><div align="justify" class="western" style="orphans: 2; widows: 2;">
<span style="color: white;"><span style="font-family: "georgia", serif;"><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Georgia, serif;"><span lang="ro-RO">La
nivel strict personal, între păcat şi nelegiuire, diferenţa apare
în cantitatea de firesc care se asociază actului. Păcatul, înainte
de orice, este o atitudine psihică. Nici un act, oricât de
scandalos, nu degenerează în păcat decât pe măsura realizării
lucide și însoțirii cu reproşurile de sine. Păcatul nu există
decât dacă este resimțit că atare. Căderea apare în acel rău
conștientizat ca atare – imposibil, astfel, de justificat moral –
dar acceptat și însușit emoțional, ca o indulgență pe seama
insuficienței virtuții, în timp ce nelegiuirea simplă este neutră
emoțional. Făcând abstracţie de etică, frapante sunt, în
această privinţă, chiar îndoiala şi frustrarea care însoţesc
în orice act de nejustificat. Păcatul şi îndreptățirea sunt
antinomice. Actul nu se converteşte în păcat decât dacă este
neîndreptățit, adică săvârşit împotriva conştiinţei.</span></span></span></span></span></div>
<div align="justify" class="western" style="orphans: 2; widows: 2;">
<br /></div>
<span style="color: white;">
</span><div align="justify" class="western" lang="ro-RO">
<span style="color: white;"><span style="font-family: "georgia", serif;"><span style="font-size: small;"> Viciul
apare, consecutiv, ca o persistenţă în păcat. Viciul nu este
decât o repetare conştientă, </span></span><span style="font-family: "georgia", serif;"><span style="font-size: small;"><i>programatică</i></span></span><span style="font-family: "georgia", serif;"><span style="font-size: small;">,
a păcatului, în care vinovăţia </span></span><span style="font-family: "georgia", serif;"><span style="font-size: small;"><i>precede</i></span></span><span style="font-family: "bookman old style", serif;"><span style="font-size: x-small;">
</span></span><span style="font-family: "georgia", serif;"><span style="font-size: small;">săvârşirea,
iar tensiunea îşi găseşte rezolvarea într-o cedare apriorică.
Păcatul nu devine viciu decât însoţit de auto-contemplare, atunci
când neînfrânarea însoțită de luciditate cedează nuanţelor
perverse – şi vinovăţiei – teritoriile pe care reuşeşte să
le smulgă voinţei.</span></span></span></div>
<span style="color: white;">
</span>Tryggvassonhttp://www.blogger.com/profile/13454899079784108280noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7065389989184902850.post-20469806404119748962014-10-11T04:14:00.000+03:002017-02-20T20:47:16.369+02:00Despre scepticism, ca amăgire<span style="color: white;">
</span>
<br />
<div align="JUSTIFY" class="western" lang="" style="text-indent: 1.27cm;">
<span style="color: white;"><span style="font-family: "georgia" , serif;"><span style="font-size: small;">Scepticismul,
ca stare cronică a spiritului, încremenită în ea însăşi,
într-o permanenţă universală şi nenuanţată, nu poate fi decât
un semn al unei lipse de pătrundere, al unei incapacităţi de
</span></span><span style="font-family: "georgia" , serif;"><span style="font-size: small;"><i>sincronizare
</i></span></span><span style="font-family: "georgia" , serif;"><span style="font-size: small;"><span style="font-style: normal;">cu
viața</span></span></span><span style="font-family: "georgia";"><span style="font-size: small;">
– </span></span><span style="font-family: "georgia" , serif;"><span style="font-size: small;">în
cel mai optimist caz, al unei lipse statornice de </span></span><span style="font-family: "georgia" , serif;"><span style="font-size: small;"><i>imaginaţie</i></span></span><span style="font-family: "georgia" , serif;"><span style="font-size: small;">.</span></span></span></div>
<span style="color: white;">
</span>
<br />
<div align="JUSTIFY" class="western" lang="" style="text-indent: 1.27cm;">
<span style="color: white;"><span style="font-family: "georgia";"><span style="font-size: small;">Scepticismul
îi este necesar spiritului ca un </span></span><span style="font-family: "georgia";"><span style="font-size: small;"><i>bun
simț</i></span></span> <span style="font-family: "georgia";"><span style="font-size: small;">al
rațiunii, ca mecanism echilibrator împotriva pericolului autoamăgirii, al predispozițiilor emoţionale sau al prejudecăților
experienței ce incită la concluzionare prematură, nejustificată
prin fapt. El este o protecție împotriva deturnării spiritului
către tentațiile emoției, </span></span><span style="font-family: "georgia";"><span style="font-size: small;"><i>o
</i></span></span><span style="font-family: "georgia";"><span style="font-size: small;">îndepărtare a
</span></span><span style="font-family: "georgia";"><span style="font-size: small;"><i>excesului</i></span></span><span style="font-family: "georgia";"><span style="font-size: small;">,
o eschivă de la ispita unei decizii pripite prin asumarea temporară
a unei </span></span><span style="font-family: "georgia";"><span style="font-size: small;"><i>indecizii</i></span></span><span style="font-family: "georgia";"><span style="font-size: small;">.
Rolul său este acela de a păstra proporția justă între o
probabilitate a concluziei şi suficiența premiselor – a nu
îngădui hiperbola primeia, nefundamentat de cea de-a doua. Prin
aceasta, este un anticorp necesar spiritului, pentru a se proteja de
inflamațiile erorii.</span></span></span></div>
<span style="color: white;">
</span>
<br />
<div align="JUSTIFY" class="western" lang="" style="text-indent: 1.27cm;">
<span style="color: white;"><span style="font-family: "georgia";"><span style="font-size: small;">Ca
ipostază, însă, a imobilității și indeciziei, el nu poate
viețui decât în vagul inițial al premiselor neaprofundate – în
echilibrul primordial al unor probabilități nedecelate – care nu
are voie să se cronicizeze dincolo de clarificarea acestora. Prin
urmare, scepticismul nu poate exista, cu necesitate, în fiecare
lucru, decât ca o </span></span><span style="font-family: "georgia";"><span style="font-size: small;"><i>etapă
efemeră</i></span></span><span style="font-family: "georgia";"><span style="font-size: small;">, de
ponderare a concluziilor, </span></span><span style="font-family: "georgia";"><span style="font-size: small;"><i>premergătoare</i></span></span>
<span style="font-family: "georgia";"><span style="font-size: small;">lămuririi, ca o </span></span><span style="font-family: "georgia";"><span style="font-size: small;"><i>premisă
descrescătoare</i></span></span> <span style="font-family: "georgia";"><span style="font-size: small;">a
elucidării. Nivelul său nu poate fi aprioric, nu poate fi o
</span></span><span style="font-family: "georgia";"><span style="font-size: small;"><i>constantă</i></span></span><span style="font-family: "georgia";"><span style="font-size: small;">,
ci trebuie perpetuu adaptat la obiect, altfel riscând să rămână
denaturat, </span></span><span style="font-family: "georgia";"><span style="font-size: small;"><i>în
abstract</i></span></span><span style="font-family: "georgia";"><span style="font-size: small;">, rupt de
realitatea căreia trebuie să îi fie filtru.</span></span></span></div>
<span style="color: white;">
</span>
<br />
<div align="JUSTIFY" class="western" lang="" style="text-indent: 1.27cm;">
<span style="color: white;"><span style="font-family: "georgia";"><span style="font-size: small;">Scepticismul
trebuie să fie un </span></span><span style="font-family: "georgia";"><span style="font-size: small;"><i>respiro</i></span></span>
<span style="font-family: "georgia";"><span style="font-size: small;">consecutiv luării la cunoștință,
un răgaz de </span></span><span style="font-family: "georgia";"><span style="font-size: small;"><i>acomodare</i></span></span><span style="font-family: "georgia";"><span style="font-size: small;">,
o suspendare temporară a concluziei, în scopul de a o proteja de
prematuritate, de a îi permite să </span></span><span style="font-family: "georgia";"><span style="font-size: small;"><i>se
coacă</i></span></span><span style="font-family: "georgia";"><span style="font-size: small;">; însă,
ca în cazul oricărei decizii, el nu are voie să fie o amânare
</span></span><span style="font-family: "georgia";"><span style="font-size: small;"><i>sine die</i></span></span><span style="font-family: "georgia";"><span style="font-size: small;">.
Cu alte cuvinte, el se poate manifesta ca o </span></span><span style="font-family: "georgia";"><span style="font-size: small;"><i>suspendare</i></span></span>
<span style="font-family: "georgia";"><span style="font-size: small;"><i>temporară</i></span></span> <span style="font-family: "georgia";"><span style="font-size: small;">a
concluziei, dar nu are voie să devină o </span></span><span style="font-family: "georgia";"><span style="font-size: small;"><i>sustragere</i></span></span>
<span style="font-family: "georgia";"><span style="font-size: small;">de la aceasta. O astfel de
încremenire în scepticism ar însemna o paralizie a spiritului, o
dezicere de facultatea omenească de </span></span><span style="font-family: "georgia";"><span style="font-size: small;"><i>a
distinge</i></span></span><span style="font-family: "georgia";"><span style="font-size: small;">. Dincolo
de pragul alungării ispitelor facile, de garanție a echității
spiritului, scepticismul devine aporie.</span></span></span></div>
<span style="color: white;">
</span>
<br />
<div align="JUSTIFY" class="western" lang="" style="text-indent: 1.27cm;">
<span style="color: white;"><span style="font-family: "georgia";"><span style="font-size: small;">Scepticismul
– constatare a unui </span></span><span style="font-family: "georgia";"><span style="font-size: small;"><i>echilibru</i></span></span><span style="font-family: "georgia";"><span style="font-size: small;">
</span></span><span style="font-family: "georgia";"><span style="font-size: small;"><i>iniţial</i></span></span><span style="font-family: "georgia";"><span style="font-size: small;">
al probabilităţilor – trebuie să depăşească, în timp,
imobilismul </span></span><span style="font-family: "georgia";"><span style="font-size: small;"><i>rezonabil
iniţial</i></span></span><span style="font-family: "georgia";"><span style="font-size: small;">, impus
spiritului de nelămurire – el trebuie să se </span></span><span style="font-family: "georgia";"><span style="font-size: small;"><i>autodepăşească</i></span></span><span style="font-family: "georgia";"><span style="font-size: small;">.
Scepticismul fiind o fixare temporară a braţelor balanţei,
</span></span><span style="font-family: "georgia";"><span style="font-size: small;"><i>anterioară</i></span></span><span style="font-family: "georgia";"><span style="font-size: small;">
lămuririi, în momentul în care talerele își modifică greutatea,
prin elucidare, nemişcarea balanţei reflectă o deficiență de
mecanism, devenind un echilibru </span></span><span style="font-family: "georgia";"><span style="font-size: small;"><i>înșelător</i></span></span><span style="font-family: "georgia";"><span style="font-size: small;">
– dincolo de punctul de echilibru al probabilităţilor, orice
echilibru în apreciere devine o </span></span><span style="font-family: "georgia";"><span style="font-size: small;"><i>inadecvare</i></span></span><span style="font-family: "georgia";"><span style="font-size: small;">.
Echilibrul evaluării nu poate supravieţui constatării unui
dezechilibru al obiectelor, un echilibru excesiv </span></span>–
<span style="font-family: "georgia";"><span style="font-size: small;">depășit prin timp </span></span>–
<span style="font-family: "georgia";"><span style="font-size: small;">însemnând, el însuşi, un
dezechilibru, o eroare de înregistrare.</span></span></span></div>
<span style="color: white;">
</span>
<br />
<div align="JUSTIFY" class="western" lang="" style="text-indent: 1.27cm;">
<span style="color: white;"><span style="font-family: "georgia";"><span style="font-size: small;">Fiind,
în egală măsură, o decizie, chiar dacă intuitivă, subterană –
și anterioară celorlalte – scepticismul nu este mai scutit de
eroare decât concluziile false de care încearcă să se protejeze.
Ca atare, pentru a fi legitim, el trebuie, nu mai puțin ca orice
altă decizie, perpetuu verificat și adaptat la fapt.</span></span></span></div>
<span style="color: white;">
</span>
<br />
<div align="JUSTIFY" class="western" lang="" style="text-indent: 1.27cm;">
<span style="color: white;"><span style="font-family: "georgia";"><span style="font-size: small;">Scepticismul
cronicizat este o încremenire într-un moment anterior,
</span></span><span style="font-family: "georgia";"><span style="font-size: small;"><i>neactualizat</i></span></span><span style="font-family: "georgia";"><span style="font-size: small;">,
al probabilităţilor, o neînregistrare a evoluției premiselor.
Orice apreciere de echilibru ce nu îi corespunde unui echilibru
efectiv al constatărilor ar fi o eroare, nu mai puțin decât
neînțelegerea din exaltare inițială – doar că în sens
contrar. O percepție de echilibru nereflectată de un echilibru în
starea de fapt este o exagerare – o denaturare a </span></span><span style="font-family: "georgia";"><span style="font-size: small;"><i>reprezentării</i></span></span><span style="font-family: "georgia";"><span style="font-size: small;">.</span></span></span></div>
<span style="color: white;">
</span>
<br />
<div align="JUSTIFY" class="western" lang="" style="text-indent: 1.27cm;">
<span style="color: white;"><span style="font-family: "georgia";"><span style="font-size: small;">Parafrazând
pe un general celebru care spunea că, în bătălie, nu există
decizie mai greșită decât indecizia, care permite luptei să se
desfășoare fără corecțiile necesare, scepticismul ar însemna o
absență din cronologia ulterioară a evaluării: încremenirea
într-o etapă depășită.</span></span></span></div>
<span style="color: white;">
</span>
<br />
<div align="JUSTIFY" class="western" lang="" style="orphans: 2; text-indent: 1.27cm; widows: 2;">
<span style="color: white;"><span style="font-family: "georgia";"><span style="font-size: small;">Următoarea decizie cea mai
greșită, cea întârziată </span></span>– <span style="font-family: "georgia";"><span style="font-size: small;">absență
temporară </span></span>– <span style="font-family: "georgia";"><span style="font-size: small;">care,
nesincronă fiind c</span></span><span style="font-family: "georgia";"><span style="font-size: small;">u
ritmul bătăliei, nu mai reflectă realitatea câmpului de bătălie,
ar reprezenta, în privința scepticismului, defazarea față de
evoluția premiselor, neluarea de act că premisele se schimbă: când
concluziile devin posibile, scepticismul nu mai este </span></span><span style="font-family: "georgia";"><span style="font-size: small;"><i>necesar</i></span></span><span style="font-family: "georgia";"><span style="font-size: small;"><span style="font-style: normal;">,</span></span></span><span style="font-family: "georgia";"><span style="font-size: small;">
iar suspendarea concluziei nu se mai justifică – </span></span><span style="font-family: "georgia";"><span style="font-size: small;"><span style="font-style: normal;">mai
mult, nu mai este adecvată</span></span></span><span style="font-family: "georgia";"><span style="font-size: small;">.
În această optică, neținând pasul cu evoluția constatărilor,
scepticismul – decizia de a nu concluziona, corectă inițial, în
lipsa premiselor hotărâtoare și a unei eventuale necesități de a
decide prematur, fie și incorect, asemenea celei dintr-o luptă –
apare ca o amânare nejustificată a clarificării.</span></span></span></div>
<span style="color: white;">
</span>
<br />
<div align="JUSTIFY" class="western" lang="" style="text-indent: 1.27cm;">
<span style="color: white;"><span style="font-family: "georgia";"><span style="font-size: small;">Dincolo
de momentul evidenţei – în raport cu care persistența
scepticismului poate fi un semn de </span></span><span style="font-family: "georgia";"><span style="font-size: small;"><i>nepătrundere</i></span></span><span style="font-family: "georgia";"><span style="font-size: small;">
– orice referire la un lucru altfel decât pe </span></span><span style="font-family: "georgia";"><span style="font-size: small;"><i>nume</i></span></span><span style="font-family: "georgia";"><span style="font-size: small;">,
printr-o numire falsă sau printr-o absență a numirii, este o
denaturare, un dezechilibru descriptiv, în opoziție cu mobilul de
echilibru cauționat prin scepticism, o </span></span><span style="font-family: "georgia";"><span style="font-size: small;"><i>reprezentare</i></span></span><span style="font-family: "georgia";"><span style="font-size: small;">
</span></span><span style="font-family: "georgia";"><span style="font-size: small;"><i>infidelă </i></span></span><span style="font-family: "georgia";"><span style="font-size: small;">a
obiectului – prin urmare, un eșec al lucidității. Scepticismul
patologic, cel care refuză permanent să concluzioneze, să
recunoască </span></span>– <span style="font-family: "georgia";"><span style="font-size: small;">să
dea lucrurilor nume – devine, prin aceasta, o inadaptare la real, o
abatere de la bunul simţ al chibzuinţei, al </span></span><span style="font-family: "georgia";"><span style="font-size: small;"><i>dreptei
măsuri</i></span></span><span style="font-family: "georgia";"><span style="font-size: small;"> </span></span>–
<span style="font-family: "georgia";"><span style="font-size: small;">cum ar spune părinţii creştini </span></span>–
<span style="font-family: "georgia";"><span style="font-size: small;">care îi este însuși rațiune de
a exista. În forma sa cronicizată, nemişcată, scepticismul nu mai
ţine cont de scurgerea timpului şi de sinusoidele revelației. O
percepție de echilibru aplicată imprecis, persistând separat de
echilibrul obiectelor, devine, în sine, un dezechilibru al
percepției. Prin aceasta devine şi scepticismul o disproporţie –
neadaptarea la timp îl transformă dintr-un factor de justețe
într-o formă a erorii. Excesul de ponderare fără corespondență
în real îi deschide scepticismului calea către extremă.
Scepticismul nu poate fi valid decât într-o perpetuă re-verificare
– asemeni oricărei decizii, nu i-ar strica scepticismului să fie
ponderat prin scepticism. Pentru că, finalmente, alunecarea de sub
propriu imperiu apare o breșă a scepticismului însuși.</span></span></span></div>
<span style="color: white;">
</span>
<br />
<div align="JUSTIFY" class="western" lang="" style="text-indent: 1.27cm;">
<span style="color: white;"><span style="font-family: "georgia";"><span style="font-size: small;">Asemeni
unui antivirus bine făcut, ar trebui să ne învățăm scepticismul
inclusiv despre necesitatea de a fi </span></span><span style="font-family: "georgia";"><span style="font-size: small;"><i>sceptic
</i></span></span><span style="font-family: "georgia";"><span style="font-size: small;">cu el însuși.</span></span></span></div>
<span style="color: white;">
</span>Tryggvassonhttp://www.blogger.com/profile/13454899079784108280noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7065389989184902850.post-36634553989910322252014-09-07T05:05:00.001+03:002016-01-07T06:36:24.799+02:00Răul, ca eșec literar. Despre imoralitate și stil<div align="JUSTIFY" style="margin-bottom: 0cm;">
<span style="color: white;"><span style="font-family: Georgia, serif;"><span style="font-style: normal;"> Uşurinţa
noastră de a trăi cu răul generalizat, ca stare cotidiană, derivă
în primul rând dintr-o inadvertenţă </span></span><span style="font-family: Georgia, serif;"><i>stilistică</i></span><span style="font-family: Georgia, serif;"><span style="font-style: normal;">.
Fără eufemisme, ca formă a lejerităţii morale, răul ne-ar fi
dacă nu insuportabil, măcar mai </span></span><span style="font-family: Georgia, serif;"><i>incomod</i></span><span style="font-family: Georgia, serif;"><span style="font-style: normal;">.
Un rău nu ne-ar putea fi neutru dacă ar fi descris prin cuvinte în măsură să <i>tulbure </i>cel puțin în măsura în care tulbură răul însuși, iar imoralitatea nu ar fi la fel de banală – sau măcar
la fel de firească – dacă nu ar fi scuzată printr-o inadecvare a
limbajului, o edulcorare a descrierii în măsură să îi
legitimizeze prezenţa, subţiind-o. Imoralitatea nu ar deveni, astfel, benignă, dacă puterea descrierii i-ar urmări
proporţiile, dacă ar fi corect evocată prin limbaj. Întrucât
orice percepție morală se naşte dintr-o reprezentare </span></span><span style="font-family: Georgia, serif;"><span style="font-style: normal;"><span style="font-family: Georgia, serif;"><span style="font-style: normal;">conceptual-</span></span>sufletească, pentru ca raportarea la orice realitate să fie corectă, este
esenţial, în primă instanţă, ca această reprezentare conceptuală să fie precisă</span></span><span style="font-family: Georgia, serif;"><span style="font-style: normal;">,
de o rigoare aproape legală, în caz contrar, conceptualizarea și, prin urmare, raportarea fiind
inevitabil compromise.</span></span></span></div>
<div align="JUSTIFY" style="font-style: normal; margin-bottom: 0cm;">
<span style="color: white;"><span style="font-family: Georgia, serif;"><span style="font-family: Georgia, serif;"><span style="font-style: normal;"> </span></span>Pentru
aceasta, limbajul ar trebui să-și urmărească abisal obiectul,
până la consecinţele sale ultime, chiar cu riscul inesteticului și vulgarului.
În caz contrar, evaluarea binelui și a răului se deformează, printr-o
distorsiune a reprezentării ce va cauționa o eroare de raportare.</span></span></div>
<div align="JUSTIFY" style="font-style: normal; margin-bottom: 0cm;">
<span style="color: white;"><span style="font-family: Georgia, serif;"><span style="font-family: Georgia, serif;"><span style="font-style: normal;"> </span></span>Ca
fond, eufemismele sunt o denaturare. Greşesc cei care cred că fac
bine eufemizând răul, civilizându-l. Dacă pe copii trebuie să îi
menajezi de întunecimi, adulții au obligația de a le vedea
întregi, atâta timp cât se vor gestionari (prin urmare,
judecători) ai vieții – măcar atâta timp cât vor ține să
recunoască, prin contrast, lumina. Disimulat prin limbaj, obscurizat, răul cotidian
devine liber să circule printre noi, sub masca invizibilității –
nesancționat, pentru că e, înainte de orice, camuflat. În vreme
ce sinceritatea ne-ar obliga să luăm atitudine.</span></span></div>
<div align="JUSTIFY" style="font-style: normal; margin-bottom: 0cm;">
<span style="color: white;"><span style="font-family: Georgia, serif;"><span style="font-family: Georgia, serif;"><span style="font-style: normal;"> </span></span>Oricât
de abisală, fapta se diluează atunci când limbajul nu îi
transportă pe de-a întregul adâncimea, iar conștiința este
menajată. Iar dacă conceptele și evaluarea se raportează la
limbaj, cum ne-ar putea stingheri prezența răului, atâta timp cât
este descrisă într-o manieră elegantă, </span><span style="font-family: Georgia, serif;"> <i>comodă</i>? În măsura în care
disimulează substanța, eufemismele sunt o formă a negării. Ca
raportare personală, ele devin o formă – voită sau nu – a
complicității.</span></span></div>
<div align="JUSTIFY" style="font-style: normal; margin-bottom: 0cm;">
<span style="color: white;"><span style="font-family: Georgia, serif;"><span style="font-family: Georgia, serif;"><span style="font-style: normal;"> </span></span>Printr-o
paralelă judiciară, un limbaj comod, insuficient de pătrunzător,
ar servi drept tăinuitor al faptei, printr-o estompare menită a-i ascunde adevărata adâncime, ascundere ce sfârșește prin a îi conferi, voluntar ori involuntar, respectabilitatea. Pe un nemernic
nu îl poți numi bonom. Unui mujic parvenit nu îi poți spune domn.
Dacă pe un hoț îl chemi altfel decât hoț – sau pe un ticălos,
altfel decât ticălos – păcătuiești față de însăși menirea
limbii, aceea de a <i>reda</i>.</span></span></div>
<div align="JUSTIFY" style="margin-bottom: 0cm;">
<span style="color: white;"><span style="font-family: Georgia, serif;"><span style="font-style: normal;"><span style="font-family: Georgia, serif;"><span style="font-style: normal;"> </span></span>Astfel,
într-o primă instanță, este inacceptabilă descrierea unei
realități brute în termeni civilizați. Dacă literatura înseamnă
o adecvare a mijloacelor lingvistice la necesitatea unei precizii a
reprezentării – mai mult, a unei fidelității </span></span><span style="font-family: Georgia, serif;"><i>în
spirit </i></span><span style="font-family: Georgia, serif;"><span style="font-style: normal;">a
evocării – atunci politețea excesivă ar fi sinonimă cu o enormă
inabilitate literară. Aceasta este însăși baza literaturii: o
adaptare a limbii la obiect, folosirea cuvintelor potrivite
pentru a evoca substanța. O civilizare a limbii într-o descriere
validă literar ar fi posibilă, ca instanţă ulterioară, doar în
situația în care o abilitate stilistică ieșită din comun ar
putea înlocui proprietatea expresiei, cu valoare de evocare egală,
cu egal adevăr. În absența unui talent literar ieșit din comun,
calea fidelității literare rămâne inevitabil, prin esență, dacă
nu prin formă, invectiva – alternativa edulcorată reprezentând o
ratare a descrierii. Astfel, eufemismele nedublate de inspirație
stilistică – eufemismele goale, sociale, cu mobilul comodității,
în opoziție cu cele folosite ca mijloc literar revelator – ar
reprezenta, mai mult decât invectivele, o inducere în eroare, o
imprecizie, iar din punct de vedere literar, un procedeu ratat –
pentru că eludează substanţa. Iar invectiva ar apărea, prin
contrast, ca un procedeu de </span></span><span style="font-family: Georgia, serif;"><i>justețe
</i></span><span style="font-family: Georgia, serif;"><span style="font-style: normal;">literară.
De asta, orice precizie literară – mai mult, orice acuratețe
morală – are nevoie de gamele brutalului, la fel cum instrumentarul
pictorului are nevoie de o gamă de umbre.</span></span></span></div>
<div align="JUSTIFY" style="font-style: normal; margin-bottom: 0cm;">
<span style="color: white;"><span style="font-family: Georgia, serif;"><span style="font-family: Georgia, serif;"><span style="font-style: normal;"> </span></span>Fiindcă,
fără această ruptură între obiect și limbaj – fără acest
eșec literar – prezența răului ne-ar fi mai respingătoare, iar
viețuirea noastră cotidiană alături de rău, cauționată
sufletește printr-o mistificare a reprezentării – printr-o
inabilitate stilistică ivită fie din stângăcie, fie dintr-o
imprecizie morală – ne-ar fi, dacă nu imposibilă, măcar
incomodă sufletește.</span></span></div>
Tryggvassonhttp://www.blogger.com/profile/13454899079784108280noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7065389989184902850.post-30827566141386037832013-12-05T05:40:00.000+02:002013-12-30T05:14:45.622+02:00Despre Dumnezeul cel bun, liber arbitru şi păcatul originar<div class="MsoNormal" style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif; text-align: justify;">
<span style="font-size: small;"><!--[if gte mso 9]><xml>
<w:WordDocument>
<w:View>Normal</w:View>
<w:Zoom>0</w:Zoom>
<w:PunctuationKerning/>
<w:ValidateAgainstSchemas/>
<w:SaveIfXMLInvalid>false</w:SaveIfXMLInvalid>
<w:IgnoreMixedContent>false</w:IgnoreMixedContent>
<w:AlwaysShowPlaceholderText>false</w:AlwaysShowPlaceholderText>
<w:Compatibility>
<w:BreakWrappedTables/>
<w:SnapToGridInCell/>
<w:WrapTextWithPunct/>
<w:UseAsianBreakRules/>
<w:DontGrowAutofit/>
</w:Compatibility>
<w:BrowserLevel>MicrosoftInternetExplorer4</w:BrowserLevel>
</w:WordDocument>
</xml><![endif]--><!--[if gte mso 9]><xml>
<w:LatentStyles DefLockedState="false" LatentStyleCount="156">
</w:LatentStyles>
</xml><![endif]--><!--[if gte mso 10]>
<style>
/* Style Definitions */
table.MsoNormalTable
{mso-style-name:"Table Normal";
mso-tstyle-rowband-size:0;
mso-tstyle-colband-size:0;
mso-style-noshow:yes;
mso-style-parent:"";
mso-padding-alt:0cm 5.4pt 0cm 5.4pt;
mso-para-margin:0cm;
mso-para-margin-bottom:.0001pt;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:10.0pt;
font-family:"Times New Roman";
mso-ansi-language:#0400;
mso-fareast-language:#0400;
mso-bidi-language:#0400;}
</style>
<![endif]--><span lang="RO" style="font-family: Georgia; font-size: 12.0pt; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-font-family: "Times New Roman"; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: EN-GB;"><span style="mso-tab-count: 1;"> </span></span>Fără izgonirea din
Rai, o explicaţie teologică a istoriei nu ar avea sens, iar creştinismul ar fi
imposibil de apărat. Păcatul originar este veriga lipsă a preistoriei creştine, puntea ce leagă Geneza de istorie, intenţia de rezultat. Fără un act de dezicere de Dumnezeu, ar fi fost cu neputinţă de
explicat <i>imperfecţiunea</i> creaţiei
divine. Nu poate să ne scape faptul că, în comparaţie cu intenţiile, actul
creaţiei a fost o imensă ratare. Un Dumnezeu bun, atotputernic şi atoateştiutor
nu putea supravieţui eşecului şi nu îşi putea păstra prestigiul, fără o deviere
a vinei, iar omul era cel mai la îndemână, fiind, în acelaşi timp, singularizat în nereuşită, de partea opusă Creatorului </span><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;">–</span> şi, ca adaos ironic </span><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;">–</span> singura parte a creaţiei care,
înzestrată fiind cu liber arbitru şi conştiinţă, putea fi făcută răspunzătoare pentru neajunsurile acesteia. Nimic mai simplu decât să suprapui cauzele ratării peste înseşi
manifestările sale. De altfel, în negocierea echilibrului de putere
creaţie-creator şi în preîntâmpinarea posibilelor acuzaţii ale creaţiei,
atribuirea vinei către acuzator era calea cea mai eficace </span><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;">– </span>şi cea mai <i>politică</i>.</span><br />
<span style="font-size: small;"> Liberul arbitru şi
neputinţa părintelui iubitor de a îşi păstra copilul la sân, iată reţeta – şi,
totodată, <i>preţul</i> – prin care Dumnezeu
şi-a salvat bunătatea şi perfecţiunea, sacrificându-şi, însă, <i>fără să o intuiască</i>, atotştiinţa.
Pentru că Noul Testament a omis că, odată cu concederea la <i>surpriză </i>în faţa actelor creaţiei, Dumnezeu
nu Şi-ar putea susţine preştienţa şi pătrunderea, sfârşind prin a Îşi limita
atotştiinţa la manifest </span><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;">– </span></span>dar nereuşind, de bună seamă, nici aici, prea bine, de vreme ce strigă prin grădina Raiului: "Adame, unde eşti?". Menită ca o rezolvare universală a
destinului omului, pentru cei care caută să împace paradoxul <i>Dumnezeului bun cu o lume rea</i>, pentru
cei care condamnă omul pentru a-L <i>salva
pe Dumnezeu</i> şi – odată cu el – propria lor dependenţă de justiţie şi de
sens, Teoria Păcatului Originar avut, prin urmare, o scăpare impardonabilă: liberul
arbitru uman nu poate coexista cu atotştiinţa, perfecţiunea şi bunătatea
divină, luate laolaltă.</span><br />
<span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"> </span>Nu poţi fi atoateştiitor fără să fi citit </span></span><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;">– cu necesitate, <i>ante actum </i></span></span></span></span></span></span></span><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;">– </span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span>tot drumul omului, fără o conştientizare a rezultatului </span></span><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;">propriilor demersuri, fie ele şi fiinţiale. Nu poţi fi </span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;">atotputernic, fără a dispune de mijloacele minime pentru a reflecta, în creaţie, o absolută fidelitate fată de intenţii </span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;">–
deci, incompetenţa sau neputinţa, nu pot fi, nici ele, invocate.
Problema este cum Ţi-ai putea oare, asumându-Ţi integral creaţia, apăra o
prezumţie de bunătate, în prisma fiascoului istoriei? În raport cu
creaţia, Dumnezeu nu poate fi atotştiutor, atotputernic şi bun, în
acelaşi timp.</span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span> </span><br />
<span style="font-size: small;"> Conştientizarea acestei contradicţii esenţiale modifică radical perspectiva. Pentru că,
administrând noi probe la dosar, întrebarea îşi schimbă sensul – şi se <i>multiplică</i>: să se fi dezis oare creaţia de
părintele său sau a fost părintele cel care Şi-a abandonat, anterior actului,
fiii? Se aştepta Dumnezeu Tatăl la ce avea să se întâmple? Dacă nu se aştepta,
în ce fel se poate descrie atotştiinţa Sa? Poate fi Dumnezeu perfect, dacă nu
Îşi poate intui efectele propriilor acte </span><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;">–</span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span></span> şi cine se poate lăsa pe mâinile unui
creator cu un comportament de <i>diletant</i>?
Dacă le-a intuit, de ce nu le-a corectat? Dacă ştia că omul este întocmit
greşit, de ce l-a făcut astfel? Ca un corolar, admiţând că o creaţie atât de
imperfectă putea ieşi din mâinile unui Creator perfect şi atoateştiutor, unde
apare bunătatea Sa în osândirea veşnică a omului la <i>istorie</i>? </span></div>
<div class="MsoNormal" style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif; text-align: justify;">
<span style="font-size: small;">
Marea confruntare cu rechizitoriul istoric ne revelează Vinovatul,
condamnat fie la pierderea prezumţiei de bunătate, fie la renunţarea la
propriile Sale atribute divine. Dacă Dumnezeu <i>ştia </i>ce face, nu are nici o scuză. </span><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;">Dacă nu ştia, atotştiinţa este o minciună </span></span><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;">– </span>mai mult, minciuna unui creator <i>diletant</i>.<span style="font-size: small;"> </span></span></span></span>Budismul a intuit bine incongruenţa, deposedându-l pe creator de conştienţă. </span>Ruptura creaţiei faţă de un Creator conştient </span><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;">–</span> deci responsabil </span><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;">–</span> ar răsturna, la o analiză mai atentă, acuzaţia iniţială şi, paradoxal, ne-ar justifica, din punct de vedere al <i>culpei</i>, întreaga devenire. </span><span style="font-size: small;">Dacă ar fi conces, măcar, la propria neştiinţă, Dumnezeul Vechiului Testament s-ar fi putut scuza prin <i>incompetenţă</i>, recunoscându-şi propria nepregătire, dar s-ar fi condamnat la uitare şi deriziune, asemeni unui tată cu existenţă exclusiv biologic-efemeră </span><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;">–</span></span> ar fi rămas demiurg, dar nu ar mai fi fost Dumnezeu. </span><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;">Prin intrarea în Noul Testament </span></span></span><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;">– şi în noile atribute de suveran absolut </span></span></span></span></span></span><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;">şi omniprezent –</span></span></span></span></span></span> </span></span></span><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;">Dumnezeu </span></span></span></span></span></span><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;">S-a autocondamnat </span></span></span>la asumare.</span></span></span><br />
<span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"> </span></span></span><span style="font-size: small;"> </span><span style="font-size: small;">Din punct de vedere al
Noului Testament, creştinismul a greşit când a acceptat conştienţa
divină. Prin aceasta s-au sacrificat evangheliile pe altarul Vechiului
Testament, acceptând un Dumnezeu antropomorf </span><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;">– şi </span></span></span></span></span>făcându-L răspunzător. Din perspectiva opusă, plecând de la ideea de conştienţă a Vechiului Testament, creştinismul a greşit iarăşi, <i>absolutizându-L</i>
prin perfecţiune (atotştiinţă şi atotputere), dorind să Îl poziţioneze,
spre diferenţă de zeii păgâni, deasupra contestării, deasupra <i>hulei</i>, refuzându-I oricare defect sau limitare omenească, care L-ar fi putut scuza, <i>micşorându-L</i>. <span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;">Dacă s-ar fi mulţumit cu aspectul său iudaic, patriarhal </span></span></span></span><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;">– provincial </span></span></span></span></span></span></span></span></span></span><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;">– dacă nu s-ar fi îmbarcat în aventura sa omnipotent-universală, Dumnezeu ar fi fost mai uşor de explicat. </span></span></span></span></span></span>Dumnezeul Vechiului Testament, cel al triburilor lui Israel, deşi conştient, nu Îşi afirma atoştiinţa. Nu Îşi
revendica perfecţiunea şi nici bunătatea, ci doar puterea şi aprecierea
loialităţii. El nu îi transcende, în esenţă, pe străvechii zei antici, ci Îşi afirmă doar, printre ei, supremaţia. Dumnezeu nu le spune iudeilor că <i>nu există </i>alţi Dumnezei, că <i>nu vor avea </i>alţii <span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;">– libertatea de manifestare a evidenţelor, conţinută aici, a fost ratată</span></span></span></span></span></span>.<br />
<span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"> </span></span></span><span style="font-size: small;"> </span>Măcar Vechiul Testament a fost sincer <span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;">–</span></span></span></span></span></span> ca şi Noul Testament, de altfel, luat în parte <span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;">– </span></span></span></span></span></span>o sinceritate pe care creştinismul, în calitate de credinţă hibridă, a pierdut-o. Puţine pasaje sunt mai revelatoare, în privinţa <i>modestiei </i>divine <i>involuntare</i>, decât cartea Potopului <span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;">– la un moment dat, Dumnezeu Îşi observă creaţia </span></span></span></span></span></span><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;">– şi <i>nu Îi place</i>, drept pentru care o îneacă. Orice pretenţie de atotştiinţă sau de acordare de libertăţi creaţiei </span></span></span></span></span></span><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;">(admiţând că ar fi posibile simultan) </span></span></span></span></span></span>dispare din cartea Potopului.</span></span></span></span></span></span><br />
<span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"> Mai revelator este, însă, faptul, că, şi în absenţa atotştiinţei divine, creaţia tot nu ar putea prelua vina</span></span></span></span></span></span> Creatorului <span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;">– măcar </span></span></span></span></span>prin <i>statistică</i>.</span></span><br />
<span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><br /></span></span>
<span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><br /></span></span>
<br />
<span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"> </span></span></span><span style="font-size: small;"> </span>Dintr-o
vanitate explicabilă, Dumnezeul Vechiului Testament a preluat perfecţiunea Noului Testament, pentru <i>absolutizare</i>
<span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;">– </span></span></span></span></span></span>neputând, însă, renunţa la conştienţa vechiului zeu, renunţare care L-ar
fi îndepărtat, la fel ca pe creatorul din reveriile lui Sidharta
Gautama, din sfera preocupărilor umane, din postura de interlocutor al
omului <span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;">–</span></span></span></span></span> L-ar fi transformat într-o <i>absenţă </i>incompatibilă
cu pretenţiile de stăpânire ale Dumnezeului lui Israel, amplificate tentant
de posibilităţile Evangheliilor. Dumnezeul Vechiului Testament, care se
dorea venerat, nu putea accepta inconştienţa din Noul Testament, care
I-ar fi golit şi împuţinat altarele. Mai mult, vanitatea nu I-a permis
nici să fie imperfect <span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;">–</span></span></span></span></span> imprefecţiunea L-ar fi făcut contestabil, derizoriu <span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;">–</span></span></span></span></span>
doar un zeu mai răsărit, incompatibil cu pretenţiile de atotcuprindere
exclusivă a unui zeu care dorea să ocupe tot spaţiul. Bunătatea, ca
esenţă a Noului Testament, nu putea să lipsească din portretul final,
fiind, ea însăşi, înscrisă într-o noţiune de perfecţiune extinsă,
transformată moral.<br />
<span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;">
</span></span>Dincoace de toate acestea, totul este evidenţă.</span></span></span></span></span></span> </span></span><br />
<br />
<span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;">
</span><span style="font-size: small;">În ultimă instanţă, Vechiul şi Noul Testament sunt incompatibile, iar alipirea lor s-a făcut pe genunchi. Iar t</span></span><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;">ot acest amestec</span></span><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"> </span></span>pripit, </span></span><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;">neverosimil</span></span></span></span> şi grandoman, </span></span><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;">de atribute </span></span></span></span><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;">hibride, </span></span></span></span>nu poate fi susţinut, în raport cu rezultatul, vădit lamentabil, al creaţiei.</span></span><br />
<span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"></span></span></span></span> </span></span><br />
<br />
<span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"> P</span></span>aradoxul credinciosului, veşnic explicabil prin <i>teama de singurătate</i>, este că, din toate atributele pretinse de la un Dumnezeu colosal, cel mai uşor sacrificabil va fi fost bunătatea. C</span>onfruntarea divinităţii perfecte, dar inconştiente, ce va fi fost conţinută în evanghelii, cu imperfecţiunea </span><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;">–</span></span></span> <i>conştientă </i></span><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><i>şi voluntară </i>–</span></span></span> a creatorului </span><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;">Vechiului Testament –</span></span></span> </span>prin urmare, contopirea</span><span style="font-size: small;"> măreţiei absolute a Dumnezeului nou cu rezultatul </span><span style="font-size: small;">asumat prin conştienţa celuilalt nu s-a putut reconcilia decât prin sacrificarea <i>bunelor intenţii</i>. Este preţul pe care trebuie să îl plătească un Dumnezeu scrutabil unei compilări încropite. Astfel se face că, p</span><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;">ână în ziua de azi, mobilurile divine rămân insondabile, veşnic analizate şi în căutare de elucidare, în vreme ce
atotştiinţa şi atotputerea divină rămân dincolo de îndoială, incontestabile. </span>Paradoxal, politic vorbind, aceasta ar fi mai acceptabilă decât alternativa: l-ar face pe Dumnezeu un zeu rău, dar l-ar lăsa să fie Dumnezeu. Alternativele </span><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;">–</span></span></span></span> inconştienţa sau imperfecţiunea </span><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;">– </span></span></span></span>nu L-ar mai fi făcut un Dumnezeu de luat în seamă sau de îmbunat, de atras, de conjurat. Este mai uşor să Îi aperi lui Dumnezeu <i>mobilurile</i>,<i> </i>decât <i>derizoriul</i> sau <i>lipsa de calificare</i>. Oamenii pot accepta mai uşor un Dumnezeu rău, dar absolut, decât un zeu <i>facultativ</i>, cu o postură discutabilă </span><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;">–</span></span></span></span></span> şi <i>evitabilă</i>. </span><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;">În perspectiva bilanţului </span>istoric al creaţiei, bunătatea divină a devenit o victimă colaterală a sacrificării inconştienţei Dumnezeului budist al Noului Testament, al Dumnezeului Hristic, pe altarul vanităţii şi dorinţei de putere absolută a Dumnezeului israelit.</span><br />
<span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"> </span> </span></span>Teoria Păcatului
Originar a devenit, astfel, involuntar şi inevitabil, teoria eretică a Spectatorului Nepăsător, revelând
destinul implacabil al omului, sortit să joace o <i>farsă meschină</i> şi <i>ineludabilă</i>,
de către un Dumnezeu răuvoitor. E o naivitate să nu crezi într-un viciu de
esenţă în natura umană, dar este eliberator să afli că Dumnezeu nu i-a fost
străin – o divinitate departe de Dumnezeul tolerant şi împăciuitor al
creştinătăţii, pentru care a fost suficientă o greşeală, pentru o condamnare
irevocabilă, o divinitate atotştiutoare care a intuit de la început firea
nevolnică a creaţiei sale, pe care El însuşi i-a făurit-o astfel, şi căreia nu
s-a deranjat să-i aplice corecţiile necesare.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif; text-align: justify;">
<span style="font-size: small;"> Din acest punct de
vedere, catarii au înţeles cel mai bine antinomia – căderea din Rai fiind
punctul central al religiei lor – iar concluzia lor a fost singura care putea
să îi salveze lui Dumnezeu bunătatea şi atotştiinţa – fără a reuşi, însă, să îi
salveze atotputernicia: istoria şi lumea întreagă nu pot fi decât lucrarea
diavolului, iar Dumnezeu se află, asemenea vechiului duel al zeilor persani
Ahura şi Ahriman, într-o continuă luptă cu satan, pentru suflul divin închis
intr-un corp de carne. Străvechiul zeu zoroastrist avusese, însă, înţelepciunea
să nu îşi asume perfecţiunea, variantă comodă care, pentru Dumnezeul creştin, nu mai este, de mult,
posibilă. Or, putem noi accepta perfecţiunea divină în absenţa atotputerniciei,
în <i>contestabilul</i> unui zeu care nu poate dispune de duşmanul său?
Prin aceasta va fi fost catarismul insuportabil papilor. Fatalmente, pentru creştinism, separarea lui Dumnezeu de crearea lumii
este imposibilă – Dumnezeu Îşi poate contrazice atributele, dar nu Se
mai poate
dezice de ele – neputându-se sustrage, astfel, asumării neajunsurilor
acesteia, cu toate consecinţele sale. Se vede că budismul şi Plotin au
făcut bine mizând pe inconştienţa
fiinţei divine ultime. Problema lui Dumnezeu este aceea că absenţa din
creaţie
nu îi este admisă unui Dumnezeu atotputernic, iar o creaţie proastă nu
îi este
îngăduită unui zeu bun, perfect şi atoateştiutor. Iar creaţia este, din
punct de
vedere al propriilor Sale principii, inevitabil, proastă.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif; text-align: justify;">
<span style="font-size: small;"> Deşi menită a îl achita
pe Creator, făcându-l pe om să poarte, pentru eternitate, întreaga vină a
propriei firi, şi a umple bisericile, teoria Păcatului Originar a sfârşit prin
a avea un rol eliberator. Filosofia l-a salvat de aceasta dată – şi nu a
făcut-o deseori – pe om, devoalând conspiraţia şi cooptându-l pe Dumnezeu că
tovarăş întru păcat. În lumina atotştiinţei şi atotputerniciei divine, căderea din Rai mută povara
ontologică a vinovăţiei, exonerând creaţia şi incriminându-l pe Creator. Salvarea
este multiplă, deşi insuficientă. Întâi, trădarea virtuţilor divine devine benignă, rămânând fără
obiect, atunci când constaţi că Dumnezeu însuşi nu se simte legat de ele. Apoi,
Dumnezeu nu a fost trădat, s-a trădat singur, prin actul defectuos al creaţiei
– iar istoria apare doar ca <i>o consecinţă antropo-biologică a ratării</i> divine. Astfel, vina faţă de Dumnezeu, culminată în vina
catolică, dispare, nu în ultimul rând, şi pentru că Dumnezeu îşi pierde <i>statura morală</i>. În plan etic, vina în
faţa conştiinţei se împarte, iar anvergura Complicelui face orice reproş
nesemnificativ, prin comparaţie. Iar, când te gândeşti că până şi partea ta de
vinovăţie – aceea ce îţi revine prin existenţă şi liber arbitru – a fost o idee
proastă, asupra căreia – cu tot liberul tău arbitru – nu ţi s-a cerut
consimţământul, întreaga istorie devine o piesă de teatru prost însăilată.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif; text-align: justify;">
<span style="font-size: small;"> Iar dacă, schimbând
perspectiva, înţelegi că, prin mecanismul propriu al fiecărui om, transpus la
scara omenirii, istoria nu putea evolua decât într-un singur şi ineludabil
sens, iar liberul arbitru nu este decât o camuflare poetică, perpetuu
reînnoită, <i>a neputinţei noastre de a ne
intui propria natură </i>şi consecinţele ei viitoare, unice prin structura noastră condamnată, tabloul renghiului devine complet şi nimic nu îl mai
poate salva pe Dumnezeul Vechiului Testament. Mântuirea apare, astfel, nu prin
asumarea şi răscumpărarea sublimatoare a căderii – reţeta creştină – ci prin <i>abandonarea </i>ei completă în seama
Creatorului.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif; text-align: justify; text-indent: 36pt;">
<span style="font-size: small;"> Există
unii
oameni aleşi – pe majoritatea, societatea îi cunoaşte, îndeobşte, ca
"rataţi", dar detaşarea lor de lume nu este o consecinţă a ratării, ci
adesea ratarea este o consecinţă a inaderenţei la lume – care nu pot fi
liberi până ce nu cunosc eliberarea supremă – nu
atribuirea unui scop, vieţii, ci puterea de a o blestema, de a se dezice
de ea,
scăpând astfel de tirania ei obligatorie şi lipsită de sens. Credem în
Dumnezeu pentru fiecare dintre noi simte,
din când în când, nevoia de a ne trage respiraţia sub absurdul poverii
şi a
acuza, de sub ea, viaţa. Religiozitatea apare ca o manifestare a
dorinţei
fireşti de a fi, la rândul nostru, procuror. Religia devine
unica opţiune de a ne comunica obiecţiile, iar credinţa lui Dumnezeu –
condiţia
prealabilă a<i> rechizitoriului</i>. Astfel, credinţa
apare ca o necesitate intrinsecă a <i>eliberării
prin anatemă</i>, iar blasfemia ca un act de devoţiune – recunoaşterea divinităţii fiind o precondiţie a <i>sfidării</i>. Prin resentiment, relaţia cu Dumnezeu este una nemijlocită şi cât se poate de sinceră: blasfematorul
<i>crede, dar nu este de acord</i>. De defectul lumii, ratatul nu poate învinui lumea – adevărul i s-a <i>devoalat </i><i>– </i>reproşurile adresate lumii ar ocoli esenţa: de aceea, el se adresează direct autorului, nu <i>intermediarilor</i>, victime ca şi el<i>. </i>Pierzând
lumea, ratatul nu mai are loc unde să vieţuiască, în afară divinităţii.
Eşuatul nu are cui să se adreseze, în afara de Dumnezeu: nimic altceva
nu e de substanţă. Raporturile lui cu semenii sunt restrânse la raportul
cu Omul, dintr-o postură deresponsabilizată <i>–</i> aceea de creaţie.</span><br />
<span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"> </span>Dar
resentimentul nu este, finalmente, total: dezmoştenitul îl iubeşte pe
Dumnezeu cel puţin la fel de mult precum îl acuză, cu toate resursele pe
care le-ar adresa cineva ultimului şi singurului său Tovarăş. Ratatul
nu I se poate adresa lui Dumnezeu decât cu iubire, ura izolându-l iremediabil de ultima
companie posibilă. Este revelator pentru natura umană şi, totuşi,
neverosimil din punct de vedere al religiilor, că, după ce se va fi
detaşat de propriile patimi <i>–</i> şi de propria înstrăinare <i>–</i> fiul rătăcit ajunge să
găsească, totuşi, în adâncul inimii, suficientă putere să îşi <i>ierte
</i>Tatăl. Cu atât mai mult cu cât va fi realizat că patimile îi sunt
insubstanţiale în raport cu preocupările Tovarăşului şi, probabil, nesocotite de către Acesta, deşi insuportabile pe pământ. Ratările îl scot pe om dintr-o evaluare lumească, îl exonerează de nesemnificativul detaliului.
Mai mult ca sigur, Îşi va avut şi Dumnezeu nemulţumirile şi ispitele
Sale. În fond, cine îl poate înţelege mai bine pe Dumnezeu, în
înstrăinarea sa din lume, decât un însingurat? Îşi va fi găsind oare
Dumnezeu mântuirea în iertarea fiului Său urgisit, ca vorbitor al
întregii <i>firi</i> <i>rătăcitoare</i>? </span></div>
Tryggvassonhttp://www.blogger.com/profile/13454899079784108280noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-7065389989184902850.post-5239505971507953452012-02-09T01:26:00.001+02:002012-02-09T01:26:56.699+02:00Insomnie<!--[if gte mso 9]><xml>
<o:OfficeDocumentSettings>
<o:TargetScreenSize>1600x1200</o:TargetScreenSize>
</o:OfficeDocumentSettings>
</xml><![endif]--><!--[if gte mso 9]><xml>
<w:WordDocument>
<w:View>Normal</w:View>
<w:Zoom>0</w:Zoom>
<w:PunctuationKerning/>
<w:ValidateAgainstSchemas/>
<w:SaveIfXMLInvalid>false</w:SaveIfXMLInvalid>
<w:IgnoreMixedContent>false</w:IgnoreMixedContent>
<w:AlwaysShowPlaceholderText>false</w:AlwaysShowPlaceholderText>
<w:Compatibility>
<w:BreakWrappedTables/>
<w:SnapToGridInCell/>
<w:WrapTextWithPunct/>
<w:UseAsianBreakRules/>
<w:DontGrowAutofit/>
</w:Compatibility>
<w:BrowserLevel>MicrosoftInternetExplorer4</w:BrowserLevel>
</w:WordDocument>
</xml><![endif]--><!--[if gte mso 9]><xml>
<w:LatentStyles DefLockedState="false" LatentStyleCount="156">
</w:LatentStyles>
</xml><![endif]--><!--[if gte mso 10]>
<style>
/* Style Definitions */
table.MsoNormalTable
{mso-style-name:"Table Normal";
mso-tstyle-rowband-size:0;
mso-tstyle-colband-size:0;
mso-style-noshow:yes;
mso-style-parent:"";
mso-padding-alt:0pt 5.4pt 0pt 5.4pt;
mso-para-margin:0pt;
mso-para-margin-bottom:.0001pt;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:10.0pt;
font-family:"Times New Roman";
mso-ansi-language:#0400;
mso-fareast-language:#0400;
mso-bidi-language:#0400;}
</style>
<![endif]-->
<div class="MsoNormal" style="color: white; font-family: Georgia,"Times New Roman",serif; text-align: justify; text-indent: 36pt;">
<span style="font-size: small;">A nu dormi noaptea, pentru a te simţi om
inteligent… La fel cum pocitaniile învaţă să imite vorbirea rârâită a
prinţilor, lipsa de inspiraţie reproduce <i>năravurile</i> proaste ale zbuciumului
sufletesc. Noaptea asta am mai scris trei rânduri. Daca aş trăi trei vieţi, aş
scrie o carte. Oare mi-ar publica-o cineva?</span></div>Tryggvassonhttp://www.blogger.com/profile/13454899079784108280noreply@blogger.com31tag:blogger.com,1999:blog-7065389989184902850.post-64406546421497805982012-02-01T01:03:00.003+02:002012-02-01T01:05:55.911+02:00Nocturnă<div class="MsoNormal" style="color: white; text-align: justify; text-indent: 36pt;">
<span style="font-size: small;"><span lang="RO" style="font-family: Georgia;">Nostalgia este melancolie activă, întotdeauna
legată de ceva şi tinzând spre o finalitate virtuală. Melancolia este o
nostalgie fără lume, o presimţire a unei pierderi indicibile </span></span><!--[if gte mso 9]><xml>
<o:OfficeDocumentSettings>
<o:TargetScreenSize>1600x1200</o:TargetScreenSize>
</o:OfficeDocumentSettings>
</xml><![endif]--><!--[if gte mso 9]><xml>
<w:WordDocument>
<w:View>Normal</w:View>
<w:Zoom>0</w:Zoom>
<w:PunctuationKerning/>
<w:ValidateAgainstSchemas/>
<w:SaveIfXMLInvalid>false</w:SaveIfXMLInvalid>
<w:IgnoreMixedContent>false</w:IgnoreMixedContent>
<w:AlwaysShowPlaceholderText>false</w:AlwaysShowPlaceholderText>
<w:Compatibility>
<w:BreakWrappedTables/>
<w:SnapToGridInCell/>
<w:WrapTextWithPunct/>
<w:UseAsianBreakRules/>
<w:DontGrowAutofit/>
</w:Compatibility>
<w:BrowserLevel>MicrosoftInternetExplorer4</w:BrowserLevel>
</w:WordDocument>
</xml><![endif]--><!--[if gte mso 9]><xml>
<w:LatentStyles DefLockedState="false" LatentStyleCount="156">
</w:LatentStyles>
</xml><![endif]--><!--[if gte mso 10]>
<style>
/* Style Definitions */
table.MsoNormalTable
{mso-style-name:"Table Normal";
mso-tstyle-rowband-size:0;
mso-tstyle-colband-size:0;
mso-style-noshow:yes;
mso-style-parent:"";
mso-padding-alt:0pt 5.4pt 0pt 5.4pt;
mso-para-margin:0pt;
mso-para-margin-bottom:.0001pt;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:10.0pt;
font-family:"Times New Roman";
mso-ansi-language:#0400;
mso-fareast-language:#0400;
mso-bidi-language:#0400;}
</style>
<![endif]--><span lang="RO" style="color: white; font-family: Georgia; font-size: 12pt;">–</span><span style="color: white; font-size: small;"><span lang="RO" style="font-family: Georgia;"> şi care n-a
avut, încă, loc. Melancolia este întotdeauna îndreptată către noapte, momentul în
care nimic n-o contrazice.</span></span></div>Tryggvassonhttp://www.blogger.com/profile/13454899079784108280noreply@blogger.com6tag:blogger.com,1999:blog-7065389989184902850.post-39369574613426435232012-01-09T00:54:00.000+02:002012-12-08T04:30:36.745+02:00Sur la langue française – Despre limba franceză<div class="MsoNormal" style="color: white; font-family: Georgia,"Times New Roman",serif; text-align: justify; text-indent: 36pt;">
<span style="font-size: small;">Le Français est une victoire de la lucidité
contre le sang, contre le vague de l’âme, un combat de la rigueur contre
l’inspiration, condamnant à des nuances précises, plutôt positives qu’intuitives, plutôt
descriptives qu’insinuantes. Le Français ne permet pas la compréhension du
coeur sauf par la sanction du cerveau. Paradoxalement, malgré son absence de
l’indicible, c'est de sa musicalité et sa lucidité, de son sang vaincu et de son asthénie, que ressortit un air invraisemblablement poétique.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="color: white; font-family: Georgia,"Times New Roman",serif; text-align: justify; text-indent: 36pt;">
<span style="font-size: small;">Il est raffiné et élégant; la
langue se bouge lentement, pesante, la bouche joue la musique et danse en même
temps, comme un bateau sur les vagues, comme dansent deux amoureux sur quelques
notes en sourdine, séparées et nostalgiques.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="color: white; font-family: Georgia,"Times New Roman",serif; text-align: justify; text-indent: 36pt;">
<span style="font-size: small;">Le Français est la langue qui
présente la mort comme une amante, une amante comme solitude, mais qui excuse
la solitude en la transformant dans une raison de vivre.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="color: white; font-family: Georgia,"Times New Roman",serif; text-align: justify; text-indent: 36pt;">
<span style="font-size: small;">Au déla de son positivisme, il est la langue du malheur
embrassé – peut-être, c’est la raison pour la quelle j’en suis tellement
attiré. </span></div>
<div class="MsoNormal" style="color: white; font-family: Georgia,"Times New Roman",serif; text-align: justify; text-indent: 36pt;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="color: white; font-family: Georgia,"Times New Roman",serif; text-align: justify; text-indent: 36pt;">
<span style="font-size: small;">Limba franceză este o victorie a lucidităţii împotriva sângelui, împotriva vagului sufletesc, o luptă a rigorii contra inspiraţiei, condamnând la nuanţe precise, mai degrabă pozitive decât intuitive, mai mult descriptive decât insinuante. Limba franceză nu permite înţelegerea inimii decât prin sancţiunea creierului. Paradoxal, în ciuda absenţei sale din indicibil, din muzicalitatea şi luciditatea sa, din sângele său învins şi din astenia sa, reiese un aer neverosimil de poetic.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="color: white; font-family: Georgia,"Times New Roman",serif; text-align: justify; text-indent: 36pt;">
<span style="font-size: small;">Limba franceză este rafinată şi elegantă; limba se mişcă încet, grea, gura cântă şi dansează totodată, ca o barcă pe valuri, la fel cum dansează doi îndrăgostiţi pe câteva note în surdină, disparate şi nostalgice.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="color: white; font-family: Georgia,"Times New Roman",serif; text-align: justify; text-indent: 36pt;">
<span style="font-size: small;">Franceza este limba care înfăţişează moartea ca pe o amantă, o amantă ca pe singurătate, dar care scuză singurătatea, transformând-o într-o raţiune de a trăi.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="color: white; font-family: Georgia,"Times New Roman",serif; text-align: justify; text-indent: 36pt;">
<span style="font-size: small;">Dincolo de pozitivismul său, franceza este limba nefericirii îmbrăţişate – poate de asta să mă atragă atât.</span></div>
Tryggvassonhttp://www.blogger.com/profile/13454899079784108280noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7065389989184902850.post-74146604129128249052011-12-02T23:18:00.001+02:002016-01-07T06:43:09.039+02:00Despre intelectualism, ca ratare<div style="color: white; font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">
</div>
<div class="MsoNormal" style="color: white; font-family: Georgia,"Times New Roman",serif; text-align: justify; text-indent: 36pt;">
<span style="font-size: small;">Intelectualii de azi au devenit o castă suficientă
sieşi, neimplicată în lume, evitând cu orice preţ contactul cu cotidianul cenuşiu
şi <i>inestetic</i> al materiei. Înlocuind
imperativele, din ce în ce mai confuze şi mai <i>neplăcute</i>, ale moralei, cu
cele comode şi deplin libertine ale esteticii, intelectualii nu mai caută să
corecteze, ci să se delecteze şi să se <i>menajeze</i>.
Intelectualii
trăiesc cu percepţia inexplicabilă </span><span style="font-size: small;">că
ipostazele vieţii sunt <i>opţionale, </i></span><span style="font-size: small;">că pot refuza neplăcutul sau inesteticul existenţei,
alegându-şi ce le place, fără ca aceasta să le anuleze vigoarea şi
voinţa, </span><span style="font-size: small;">neglijând impactul unei vieţi neîntregi </span><span style="font-size: small;">asupra întregimii propriului </span><span style="font-size: small;">caracter</span><span style="font-size: small;">.</span><span style="font-size: small;"> </span><br />
<div class="MsoNormal" style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif; text-align: justify; text-indent: 36pt;">
<span style="font-size: small;">Îndeplinind nevoile unui sensibilităţi astenice, intelectualul
nu mai locuieşte în vulgara lume palpabilă, devenită insuportabilă pentru o
susceptibilitate subţiată până la un extrem nevrotic, ci într-o abstractă lume
a ideilor, care, de obicei, nu reflectă mai mult decât propriile gusturi şi
subiectivităţi. </span><span style="font-size: small;">Intelectualul nu îşi mai trăieşte viaţa, ci încearcă să i se sustragă. </span><span style="font-size: small;">Atunci când reflectă această lume interioară fragmentată asupra
concretului, el o intitulează cunoaştere.</span><span style="font-size: small;"> </span><br />
<div class="MsoNormal" style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif; text-align: justify; text-indent: 36pt;">
<span style="font-size: small;"></span><span style="font-size: small;"> </span></div>
</div>
</div>
<div class="MsoNormal" style="color: white; font-family: Georgia,"Times New Roman",serif; text-align: justify; text-indent: 36pt;">
<span style="font-size: small;">Prin urmare, şi ca o consecinţă firească a
abdicării din realitate, intelectualul eşuează prin a fi un pseudo-gânditor. Mobilurile nu mai sunt pătrunderea şi corectarea, ci plăcerea şi calmarea nervilor. </span><span style="font-size: small;">Cunoaşterea trebuie să fie comodă, înţelegerea trebuie să fie <i>elegantă</i>. </span><span style="font-size: small;">Viaţa devine un exerciţiu de <i>stil</i>. Intelectualul nu mai este expus adevărurilor concrete ale acestei lumi, ci celor care îi convin.</span><span style="font-size: small;"> </span><br />
<div class="MsoNormal" style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif; text-align: justify; text-indent: 36pt;">
<span style="font-size: small;">În măsura în care mintea celor mai mulţi dintre membrii
speciei nu are – în pofida vastei vanităţi – anvergura reclamată de o
cuprindere creatoare, de abilitatea de a da sens unei lumi proprii, ruperea şi
dezgustul de lume </span><span style="font-size: small;">–</span><span style="font-size: small;"> convertite în absenţă </span><span style="font-size: small;">–</span><span style="font-size: small;"> le pun intelectualilor o pauză asupra
timpului. În ciuda prejudecăţilor inspirate de prestigiul genului, asociat,
prin histrionism, geniului, intelectualul mediu este, în rândul masei, un spor
calitativ, fără, </span><span style="font-size: small;">însă, </span><span style="font-size: small;"> a o transcende. Lumea sa interioară acuză lipsa unei
imaginaţii îndestul de fertile, a unei pătrunderi îndeajuns de clarvăzătoare şi
a unei sensibilităţi suficient de acute, pentru a</span><span style="font-size: small;"> îi</span><span style="font-size: small;"> umple existenţa pe măsura îndepărtării din viaţă pe care o
încearcă orice sensibilitate ori luciditate hiperbolizată </span><span style="font-size: small;">– ori </span><span style="font-size: small;">pe potriva
<i>aşteptărilor </i>de valoare</span><span style="font-size: small;">. În lipsa unei
dimensiuni a relevanţei, cei mai mulţi intelectuali nu mai trăiesc, ci <i>se
plictisesc</i>. </span></div>
</div>
<div class="MsoNormal" style="color: white; font-family: Georgia,"Times New Roman",serif; text-align: justify; text-indent: 36pt;">
<span style="font-size: small;">Pentru intelectuali, ideile ajung să devină un
drog, justificat prin el însuşi. Intelectualii nu mai caută să înţeleagă
lumea, ci să se<i> desplictisească</i>. Ei
nu mai urmăresc adevărurile simple, seci şi neprestigioase, ci caută <i>originalul, </i>spectacolul în orice adevăr,
fiind sensibili doar la ideile care reuşesc să-i scoată din toropeală, să le
redea o umbră de viaţă interioară, cele care reuşesc să-i surprindă prin
noutate, oricât de absurde ar fi ele. Ei nu se mai lasă impresionaţi decât de
lucrurile care izbutesc să-i zăpăcească, peste celelalte cinismul şi suficienţa
aruncând condescendenţa deja-vu-ului. Paradoxal, intelectualii din ziua de azi
se cred cu atât mai inteligenţi, cu cât reuşesc să fie mai <i>nedumeriţi</i>.</span></div>
Tryggvassonhttp://www.blogger.com/profile/13454899079784108280noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-7065389989184902850.post-70866870345039269212011-12-02T22:29:00.001+02:002013-11-06T20:40:28.709+02:00Despre răzbunare, ca stare de bine<div style="color: white;">
</div>
<div class="MsoNormal" style="color: white; font-family: Georgia,"Times New Roman",serif; text-align: justify; text-indent: 36pt;">
<span style="font-size: small;">În ciuda serafismului sofistic-afectat
al bisericii, răzbunarea este unul dintre cele mai fireşti impulsuri umane, un
dat genetic echilibrator ce constituie – alături de imperativul descurajării
exemplului negativ – logica primordială a dreptăţii omeneşti din toate
timpurile şi spaţiile, baza subliminală a întregului drept modern. Răzbunarea
apare ca o constantă a tuturor religiilor, mai puţin a budismului </span><span style="font-size: small;">– care a <i>depăşit-o</i></span><span style="font-size: small;"> </span><span style="font-size: small;">–</span><span style="font-size: small;"> bucurându-se
de un loc onorabil inclusiv în Vechiul Testament al creştinismului. Biserica a
uitat convenabil de acesta, concentrându-se pe beatitudinea hristică – şi nici
pe aceasta nu a înţeles-o prea bine, devreme ce a înlocuit profunzimea
filosofiei orientale cu o înţelegere de precupeţ. Biserica a abordat Noul
Testament cu pragmatism simptomatologic, iar damnarea răzbunării a venit
dintr-o confuzie: dezideratul înţelepciunii – depăşirea patimilor – a fost
înlocuit cu cel al neputinţei – incapacitatea de <i>a avea</i> patimi, exersând
programatic uciderea lor în faşă, sfârşind prin a creşte un om <i>dezis de sine,
dezis de viaţă</i>.</span></div>
<div style="color: white; text-align: justify;">
</div>
<div class="MsoNormal" style="color: white; font-family: Georgia,"Times New Roman",serif; text-align: justify; text-indent: 36pt;">
<span style="font-size: small;">În absenţa înţelepciunii, nu există alternativă <i>sănătoasă</i> la răzbunare. Răzbunarea face
la fel de mult parte din pulsul omenesc ca iubirea, ura sau iertarea. Răzbunarea nu poate fi separată de om, fără a-l invalida,
a îl arunca în prăpastia confuziei şi a laşităţii – ambele generatoare de
perversitate – întrucât este singurul răspuns coerent <i>la îndemână</i>, </span><span style="font-size: small;">faţă de rău</span><span style="font-size: small;">, singurul catharsis <i>accesibil</i>. Răzbunarea este reacţia
firească prin care se poate înregistra şi <i>lepăda</i> nedreptatea, prin care
înfrângerea – ca boală a spiritului – se poate scurge, pentru ca individul să
poată merge, întreg, mai departe; lăsa ziua să apună şi capitolul să se
închidă. </span></div>
<div style="color: white; text-align: justify;">
</div>
<div class="MsoNormal" style="color: white; font-family: Georgia,"Times New Roman",serif; text-align: justify; text-indent: 36pt;">
<span style="font-size: small;">Atunci când iertarea nu îţi este accesibilă, refuzul răzbunării nu poate fi decât o zăgăzuire arbitrară a
impulsului, o absenţă <i>din sine</i>. Când
ai fost rănit, în lipsa anticorpilor imunitari ai înţelepciunii, introducerea corpusculului
străin al răului produs îţi coace în organism, generând ore de nesomn şi nelinişti,
bântuindu-te, infectându-ţi sufletul cu complicaţiile <i>înfrângerii</i>. Pentru a evita septicemia, este necesar ca el să fie
excizat, smuls, în caz contrar, otrăvindu-te încetul cu încetul. Astfel,
răzbunarea apare că un ritual de <i>exorcizare</i>.</span></div>
<div style="color: white; text-align: justify;">
</div>
<div class="MsoNormal" style="color: white; font-family: Georgia,"Times New Roman",serif; text-align: justify; text-indent: 36pt;">
<span style="font-size: small;">Câţi dintre noi nu am simţit, de atâtea
ori, că nedreptatea nu poate fi <i>filtrată</i>,
că ne lipsesc organele pentru a procesa răul în noi, a îi descompune prezenţa urzicătoare
în organism, pentru a îi opri cangrena? Câţi dintre noi nu am fi mers zilnic pe
calea eliberatoare a răzbunării, dacă nu ne-ar fi oprit neputinţa şi laşitatea? Câţi nu am fi preferat curăţenia şi simplitatea balanţei fireşti, sofismului ameţitor al eliberării prin iertare, lipsit de valoare pentru toţi cei în care înţelepciunea nu a dat în pârg?</span></div>
<div style="color: white; text-align: justify;">
</div>
<div class="MsoNormal" style="color: white; font-family: Georgia,"Times New Roman",serif; text-align: justify; text-indent: 36pt;">
<span style="font-size: small;">La modul nenuanţat, răzbunarea este o
manieră de echilibrare a lumii, ce prezintă lumea ca un loc încă drept – de o
dreptate brută, grosolană – în care binele triumfă, în cele din urmă, iar răul
nu scapă nepedepsit; posibilitatea reabilitării după un rău făcut, dătătoare de
încredere într-o lume mai bună. Paradoxal, şi împotriva creştinismului predicat
ca un basm neînţeles de nimeni, răzbunarea îţi arată că Dumnezeu există.</span></div>
<div style="color: white; text-align: justify;">
</div>
<div class="MsoNormal" style="color: white; font-family: Georgia,"Times New Roman",serif; text-align: justify; text-indent: 36pt;">
<span style="font-size: small;">Răzbunarea îţi îngăduie să trăieşti cu
speranţă, năpârlindu-ţi teama, fiindcă te poţi apăra – indirect, printr-o ripostă
de natură descurajatoare. Potenţialul răzbunării, înţeleasă ca pedeapsă, a fost
– mai mult decât orice solidaritate principială şi dincolo de romantismul
desuet al eroismului omenesc generalizat – în rândul oamenilor, cea care a
păstrat, dacă a existat vreuna, o balanţă de putere, o cumpănă între agresiune
şi convieţuire, între război şi pace.</span></div>
<div style="color: white; text-align: justify;">
</div>
<div class="MsoNormal" style="color: white; font-family: Georgia,"Times New Roman",serif; text-align: justify; text-indent: 36pt;">
<span style="font-size: small;">Răzbunarea îţi îngăduie să te
reabilitezi ca om, să te ierţi pentru că ai suportat umilinţa şi reducţia, să
năpârleşti de sub propria neajutorare. Abdicarea din ea, în absenţa iertării veritabile,
îţi compromite voinţa şi vigoarea.</span></div>
<div style="color: white; text-align: justify;">
</div>
<div class="MsoNormal" style="color: white; font-family: Georgia,"Times New Roman",serif; text-align: justify; text-indent: 36pt;">
<span style="font-size: small;">Răzbunarea îţi scurge din sânge acele
substanţe otrăvitoare născute din ne</span><span style="font-size: small;">putinţă</span><span style="font-size: small;">, care se acumulează încetul cu
încetul, sufocându-ţi sufletul – răutatea, cinismul, neîncrederea, neajutorarea
şi nepăsarea – eliberându-te de sub strânsoarea unei nedreptăţi discreţionare,
a infirmităţii, a frustrărilor şi a răului care te înăbuşă. Cu condiţia să nu se
generalizeze ca stare cronică, ea îţi permite dezicerea de ipostazele trecute,
eliberarea de supuraţii, închiderea cicatricei. Să fii un om nou, care a
încheiat o misiune, care a echilibrat un dezechilibru, scoţându-l din minte şi
mergând mai departe, eliberat de povară. Atunci poţi vedea soarele din nou,
inspira aerul cu plămâni plini, gusta mâncarea cu savoare uitată. Răutăţile
lumii se scurg de pe tine, încrederea te copleşeşte, sentimentul că dreptatea
există reînvie. Deşi nu pare, practica răzbunării este generatoare de
înţelepciune – anticamera sfinţeniei – prin aceea că contopeşte dreptatea,
echilibrarea răului, cu conştiinţa faptului că eşti, la rândul tău, capabil de
rău, creând, astfel, impulsul, din ce în ce mai puternic, de a te rupe de el,
de ceea ce ai echilibrat în tine însuţi, de impulsurile tale obscure, de a te
elibera din mocirla în care ai fost asemenea duşmanului tău. Astfel, odată cu
amintirile neîncrederii, neputinţei şi frustrărilor, alunecă din tine şi
răutatea inerentă, însoţită de înţelegerea că nu aceea e calea. </span></div>
<div style="color: white; text-align: justify;">
</div>
<div class="MsoNormal" style="color: white; font-family: Georgia,"Times New Roman",serif; text-align: justify; text-indent: 36pt;">
<span style="font-size: small;">Numai cei care au încercat răzbunarea
sunt, cu adevărat, între toţi oamenii, singurii capabili să ierte. Aceasta
trebuie că este calea hristică, cea a depăşirii substanţiale a derizoriului
lumesc al patimilor, iar nu nevolnicia refulării. În accepţiunea lui Hristos,
iertarea trebuie să fi apărut ca o transcendere a răzbunării – prin dobândirea
unui proces de <i>metabolizare</i> şi
excretare a răului, <i>anterior actului</i> –
iar nu ca o autorecuzare de la potenţialul ei. Înţelepciunea apare, astfel, ca o depăşire a obscurului
omenesc, nu o utopică dezicere de acesta, imposibilă fără anularea potenţialului
de sevă din om.</span></div>
Tryggvassonhttp://www.blogger.com/profile/13454899079784108280noreply@blogger.com11tag:blogger.com,1999:blog-7065389989184902850.post-30262676869748281542011-11-05T00:20:00.003+02:002011-11-05T02:15:55.283+02:00Rugăciune şi singurătate<div class="MsoNormal" style="color: white; font-family: Georgia,"Times New Roman",serif; text-align: justify; text-indent: 36pt;">
<span style="font-size: small;">Forţa religiei constă în aceea că îţi oferă în Dumnezeu
pe singurul interlocutor indiferent la patima sofismului – dincolo de zidurile
bisericii, totul se pierde într-un relativism confuz. Marele ei defect fiind
acela ca nu îţi poate găsi un interlocutor mai insensibil la polemică – la capătul
orelor de întrebări chinuitoare, cuvintele ţi se pierd într-o verticală muţenie.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="color: white; font-family: Georgia,"Times New Roman",serif; text-align: justify; text-indent: 36pt;">
<span style="font-size: small;">Rugăciunea
este un dialog pe un <i>munte de singurătate</i>. Refuzând
relativismul, Dumnezeu nu găseşte, totuşi, de cuviinţă să conceadă la mai mult
decât o <i>certitudine</i> de absolut, fără
a catadicsi la vreo versiune a acestuia.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="color: white; font-family: Georgia,"Times New Roman",serif; text-align: justify; text-indent: 36pt;">
<span style="font-size: small;">Dumnezeu este absolutul <i>mut</i> </span><span style="font-size: small;">– </span><span style="font-size: small;">prezenţa sa se concretizează mai degrabă prin crearea unui spaţiu sacru,
imuabil, însă <i>neconcretizat</i> </span><span style="font-size: small;">–</span><span style="font-size: small;"> o revendicare
a unui imanent al cărui conţinut ne rămâne obscur.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="color: white; font-family: Georgia,"Times New Roman",serif; text-align: justify; text-indent: 36pt;">
<span style="font-size: small;">În tăcerea divină </span><span style="font-size: small;">ne apare, </span><span style="font-size: small;">a</span><span style="font-size: small;">stfel, </span><span style="font-size: small;"> credinţa, ca singur
drum către absolutul <i>dinăuntru</i>.</span></div>Tryggvassonhttp://www.blogger.com/profile/13454899079784108280noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-7065389989184902850.post-90390643243242116582011-11-05T00:19:00.001+02:002011-11-07T04:05:22.287+02:00Dragoste şi vitalitate<div style="color: white; font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">
<span style="font-size: small;">
</span></div>
<!--[if gte mso 9]><xml>
<o:OfficeDocumentSettings>
<o:TargetScreenSize>1600x1200</o:TargetScreenSize>
</o:OfficeDocumentSettings>
</xml><![endif]--><!--[if gte mso 9]><xml>
<w:WordDocument>
<w:View>Normal</w:View>
<w:Zoom>0</w:Zoom>
<w:PunctuationKerning/>
<w:ValidateAgainstSchemas/>
<w:SaveIfXMLInvalid>false</w:SaveIfXMLInvalid>
<w:IgnoreMixedContent>false</w:IgnoreMixedContent>
<w:AlwaysShowPlaceholderText>false</w:AlwaysShowPlaceholderText>
<w:Compatibility>
<w:BreakWrappedTables/>
<w:SnapToGridInCell/>
<w:WrapTextWithPunct/>
<w:UseAsianBreakRules/>
<w:DontGrowAutofit/>
</w:Compatibility>
<w:BrowserLevel>MicrosoftInternetExplorer4</w:BrowserLevel>
</w:WordDocument>
</xml><![endif]--><!--[if gte mso 9]><xml>
<w:LatentStyles DefLockedState="false" LatentStyleCount="156">
</w:LatentStyles>
</xml><![endif]--><!--[if gte mso 10]>
<style>
/* Style Definitions */
table.MsoNormalTable
{mso-style-name:"Table Normal";
mso-tstyle-rowband-size:0;
mso-tstyle-colband-size:0;
mso-style-noshow:yes;
mso-style-parent:"";
mso-padding-alt:0pt 5.4pt 0pt 5.4pt;
mso-para-margin:0pt;
mso-para-margin-bottom:.0001pt;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:10.0pt;
font-family:"Times New Roman";
mso-ansi-language:#0400;
mso-fareast-language:#0400;
mso-bidi-language:#0400;}
</style>
<![endif]--><span style="color: white; font-size: small;"><span style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">
</span></span><div style="color: white; font-family: Georgia,"Times New Roman",serif; margin: 0pt 0pt 0.0001pt; text-align: justify; text-indent: 36pt;">
<span style="font-size: small;">Dacă vrei să iubeşti, învaţă întâi să
urăşti: iubirea este grea şi are nevoie, pentru a fi deplină, de vâltoarea şi
tăria sângelui curat, neîndoit cu jumătăţi de măsură. La fel cum generozitatea
este apanajul celor puternici, dragostea nu poate fi oferită de cel fără
respect de sine – o victimă poate nutri cel mult o dragoste recunoscătoare, fie
semi-impusă de conştiinţă şi deci, neîntreagă, fie ca expresie a nevoii, prin
urmare, egoistă.</span></div>
<span style="color: white; font-size: small;"><span style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">
</span></span><div style="color: white; font-family: Georgia,"Times New Roman",serif; margin: 0pt 0pt 0.0001pt; text-align: justify; text-indent: 36pt;">
<span style="font-size: small;">În fond, ce provocare – şi ce <i>alinare</i>
– ne aduc <i>prietenia celor buni </i>şi<i> iubirea celor nevolnici?</i><span></span></span></div>
<span style="color: white; font-size: small;"><span style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">
</span></span><div style="color: white; font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">
<span style="font-size: small;">
</span></div>
<div style="color: white; font-family: Georgia,"Times New Roman",serif; text-align: justify;">
<span style="font-size: small;"><br /></span></div>
<div style="color: white; font-family: Georgia,"Times New Roman",serif; text-align: justify;">
<span style="font-size: small;">
</span></div>
<div style="color: white; font-family: Georgia,"Times New Roman",serif; text-align: justify;">
<span style="font-size: small;"><span lang="RO"> </span><span lang="RO">Dragostea
este cel mai bine oferită de fanatici – trecând prin iubită, ei sfârşesc prin a îşi trăi iubirea ca pe o <i>cauză</i> </span></span><span style="font-size: small;"><span lang="RO">–</span></span><span style="font-size: small;"><span lang="RO"> numai ei se pot dărui cu totul, ca şi cum
nimic altceva nu ar mai exista, concentrând patima unei vieţi întregi într-o
singură clipă </span></span><span style="font-size: small;"><span lang="RO">–</span></span><span style="font-size: small;"><span lang="RO"> cu singura frică că nu va fi de-ajuns.</span></span></div>Tryggvassonhttp://www.blogger.com/profile/13454899079784108280noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7065389989184902850.post-82388997810759916282011-11-04T20:07:00.002+02:002015-04-16T19:50:51.323+03:00Imobilism şi înţelepciune<!--[if gte mso 9]><xml>
<o:OfficeDocumentSettings>
<o:TargetScreenSize>1600x1200</o:TargetScreenSize>
</o:OfficeDocumentSettings>
</xml><![endif]--><!--[if gte mso 9]><xml>
<w:WordDocument>
<w:View>Normal</w:View>
<w:Zoom>0</w:Zoom>
<w:PunctuationKerning/>
<w:ValidateAgainstSchemas/>
<w:SaveIfXMLInvalid>false</w:SaveIfXMLInvalid>
<w:IgnoreMixedContent>false</w:IgnoreMixedContent>
<w:AlwaysShowPlaceholderText>false</w:AlwaysShowPlaceholderText>
<w:Compatibility>
<w:BreakWrappedTables/>
<w:SnapToGridInCell/>
<w:WrapTextWithPunct/>
<w:UseAsianBreakRules/>
<w:DontGrowAutofit/>
</w:Compatibility>
<w:BrowserLevel>MicrosoftInternetExplorer4</w:BrowserLevel>
</w:WordDocument>
</xml><![endif]--><!--[if gte mso 9]><xml>
<w:LatentStyles DefLockedState="false" LatentStyleCount="156">
</w:LatentStyles>
</xml><![endif]--><!--[if gte mso 10]>
<style>
/* Style Definitions */
table.MsoNormalTable
{mso-style-name:"Table Normal";
mso-tstyle-rowband-size:0;
mso-tstyle-colband-size:0;
mso-style-noshow:yes;
mso-style-parent:"";
mso-padding-alt:0pt 5.4pt 0pt 5.4pt;
mso-para-margin:0pt;
mso-para-margin-bottom:.0001pt;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:10.0pt;
font-family:"Times New Roman";
mso-ansi-language:#0400;
mso-fareast-language:#0400;
mso-bidi-language:#0400;}
</style>
<![endif]-->
<br />
<div class="MsoNormal" style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif; text-align: justify; text-indent: 36pt;">
<span style="color: white;"><span style="font-size: small;">Înţelepciunea este incompatibilă cu creaţia, cu
procesul activ însuşi – în aceeaşi măsură ca fericirea. Acţiunea, în sine, presupune
unilateralism, vanitate şi o <i>impertinenţă </i>a condiţiei – oare cât
de mult se opun acestea înţelegerii difuze şi consecinţei ei, <i>acceptarea</i>, alfa şi omega înţelepciunii?
Un om fericit este prin excelenţă pasiv. Doar nefericiţii ştiu cât din
neliniştea lor i-a împins spre <i>disperarea
</i>de a încerca să schimbe ceva.</span></span></div>
Tryggvassonhttp://www.blogger.com/profile/13454899079784108280noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7065389989184902850.post-46306658919617139002011-09-13T21:11:00.000+03:002014-09-07T05:31:41.159+03:00Despre vină catolică şi supravieţuirea în creştinism<div style="color: white; font-family: Georgia,"Times New Roman",serif; margin: 0pt 0pt 0.0001pt; text-align: justify; text-indent: 36pt;">
<span style="font-size: small;">Paradoxal,
creştinismul este o religie pentru cei care îşi <i>nesocotesc</i> păcatele. Îi
supravieţuiesc doar cei care reuşesc să le ignore, mai precis impactul lor
devastator asupra conştiinţei principiale. Bântuite de spectrul ruinei
sufletului, otrăvite de realitatea păcatului, lucidităţilor idealiste nu le
rămâne decât abisul reproşului sfâşietor – nişte epave sufleteşti sacrificate
pe altarul <i>aroganţei de a vrea să fii bun</i>. Mobilul creştinismului ar
trebui să fie nu acela de a fi bun, ci lipsitul de perspectivă “a fi <i>mai </i>bun”.
Numai atunci când îţi accepţi imperfecţiunea propriei firi, ca o condiţie
cotidiană inexorabilă, ai puterea de a te îngădui ca <i>prezenţă</i> – şi de a
încerca să înveţi din inevitabilele greşeli. Creştinismului, mai cu seamă
catolicismului, îi lipseşte uşurinţa dogmatică de a îi supravieţui păcatului –
de a face, programatic, uitate eşecurile spirituale – fapt cu consecinţe
devastatoare pentru cei îndeajuns de iresponsabili să şi le reproşeze. Şi în
credinţă, că şi în sistemele politice, occidentalii au sfârşit prin <i>a se lua
în serios</i>. O doză de frivolitate ortodoxă le-ar fi fost binevenită. Pentru
că vina catolică nu naşte credinţă, ci monştri şi naufragii.</span></div>
<div style="color: white; font-family: Georgia,"Times New Roman",serif; margin: 0pt 0pt 0.0001pt; text-align: justify; text-indent: 36pt;">
<span style="font-size: small;">Occidentul şi-a găsit,
însă, evadarea din tirania lui Dumnezeu, prin refugierea în neantul agnostic,
în administrativul biologic. Pe măsură ce Dumnezeu s-a efeminat, nemaifiind <i>obligatoriu</i>,
oamenii i s-au sustras, profitând de slăbiciune.</span></div>
<div style="color: white; font-family: Georgia,"Times New Roman",serif; margin: 0pt 0pt 0.0001pt; text-align: justify; text-indent: 36pt;">
<span style="font-size: small;">În fond, cine ar putea
crede într-un Dumnezeu care nu infricoşează? În capelele baroce ale Europei
occidentale, Dumnezeu s-a subţiat, eterizându-se într-un duhuşor rozaliu şi
graţios. Marea vină a catolicismului este aceea că <i>a introdus poezia în
rugăciune</i>. Nimic mai departe de chipul aspru, de tată mujic, ce mai apare,
fantomatic şi aburiu, în fumul de tămâie, în schiturile ortodoxe de prin puţinii
munţi rămaşi neumblaţi. Odată cu <i>sensibilizarea la stil</i>, ruga către
Dumnezeu, menită a fi născută din viscere şi furii personale, capătă tendinţe
schizoide, <i>intelectuale</i>. Închinarea nu se mai revarsă dintr-o creatură
întreagă – fără alternativa unor dimensiuni spirituale paralele, alese <i>după
gust</i> – prin aceasta, transfigurată şi unifocală, ci dintr-una atentă,
îngrijită şi auto-controlată. Patima delirului se opreşte la un discurs
echilibrat şi armonios. Transă conştientă – încă şi mai mult, de sine!</span></div>
<div style="color: white; font-family: Georgia,"Times New Roman",serif; margin: 0pt 0pt 0.0001pt; text-align: justify; text-indent: 36pt;">
<span style="font-size: small;">De aceea, ruşii şi
spaniolii au fost, poate, singurii creştini care au ştiut să se roage. Ei s-au
priceput a se ruga aşa cum trebuie, instinctual, pe alocuri brutal în sinceritate,
altfel catharsisul nu se poate produce. Rugăciunea – ca act suprem al
devoalării – trebuie sa fie ne-echivocă, să îi lipsească umbrele. Prin aceasta,
delicateţea nu îi poate fi decât inccesibilă. Este un mare eşesc – şi, în plus,
<i>ineficace </i>–<i> </i>ca finalul rugii să nu te găsească mai bogat,
pe lângă toate celelalte, </span><span style="font-size: small;">decât </span><span style="font-size: small;">cu păcatul ipocriziei. La fel ca în amor, pentru a fi
acceptat ca atare, <i>pentru fi</i> <i>înţeles</i> şi a te şti iubit <i>în sine</i>,
trebuie să fi fost văzut pe de-a întregul – numai aşa iubirea îţi e adresată
într-adevăr ţie – nu fantoşei pe care o joci – iar schizoidia poate înceta. Aşa
devii întreg în faţa lui Dumnezeu, odată ce concepi a te vedea, însuţi, întreg.
Un prieten bun spunea că Dumnezeu e ceea ce cugetă fiecare despre sine. Înainte
de orice, rugăciunea trebuie să fie un proces de auto-revelare şi de
auto-acceptare. De aceea, rugăciunea trebuie să fie spusă întotdeauna aşa cum
cugeţi în sinea ta, cu riscul de a fi brută, <i>lipsită de stil</i>. Dacă
Dumnezeu ar trebui să aleagă între o rugăciune pusă în scenă, cu <i>stil</i>,
şi una grosieră, autentică până la brutalitate, mă tem că oamenii fini nu ar
avea mai mult loc în Rai, decât cel de care se bucură aici, jos, pe pământ.
Etica şi estetica sunt două noţiuni complet distincte, chiar dacă intelectualii
moderni tind să le confunde, din slăbiciune şi hedonism, în vagul capricios al
conceptului de „frumos”. Etica este o <i>estetică a sufletului</i> –
şi funcţionând conform unor principii proprii – prin aceasta fiind forma ei cea
mai înaltă. Însă manifestările etice – aici se produce confuzia – nu sunt
neapărat – şi nici nu trebuie să fie – cuminţi sau delicate, <i>estetice,</i> <i>în sine</i>.</span></div>
<div style="color: white; font-family: Georgia,"Times New Roman",serif; margin: 0pt 0pt 0.0001pt; text-align: justify; text-indent: 36pt;">
<span style="font-size: small;">Frivolităţii
susceptibilităţii la stil, catolicismul îi adaugă pe aceea că introduce, în
distanţa rece, civilizată şi sterilă a ceremoniei catolice, ideea de <i>demnitate
umană</i>. Religia nu mai este o îmbrăţişare fundamentală a umilinţei, ci se
deturnează către un <i>dialog cultural</i>. În momentul în care ne eliberează de
condiţia firii, pentru a ne cruţa susceptibilităţile – în momentul în care ne
exonerează de fizica divină, Dumnezeu încetează a mai împărăţi lumea. Luându-ne
de consultanţi, creatorul dă semne de ezitare, ratând absolutul. Dumnezeu Tatăl
este menit să copleşească, nu să fie <i>apreciat</i>. El nu este simţit, ca
atare, decât în genunchii minţii, şi în nici un caz atunci când credinţa îşi ia
răgazul, anterior destrămării, pentru a se întreba dacă e praf acolo unde îi și-i va pune. Această pauză a pierderii de sine, această cădere din
inconştienţă – antecedent al fervorii – acest control <i>înspre lume</i>
secătuieşte şuvoiul efuziunii către cer.</span></div>
<div style="color: white; font-family: Georgia,"Times New Roman",serif; margin: 0pt 0pt 0.0001pt; text-align: justify; text-indent: 36pt;">
<span style="font-size: small;">Nimeni nu crede mai
devotat în Dumnezeu decât cei care au cunoscut suferinţa. Norocoşi acei care Îl
simt aproape în clipele de fericire. Nimeni, însă, nu poate crede cu adevarat
în Dumnezeu în starea de mulţumire de sine. Dumnezeu capătă substanţă numai în
faţa umilinţei organice, în confruntarea cu propria nimicnicie. De aceea
creştinismul le-a fost firesc doar <i>victimelor</i>.</span></div>
<div style="color: white; font-family: Georgia,"Times New Roman",serif; margin: 0pt 0pt 0.0001pt; text-align: justify; text-indent: 36pt;">
<span style="font-size: small;">Prin solemnitate şi
distanţă, ritualul catolic estompează derizoriul şi familiaritatea din <i>păcătos</i>,
transformând omul în instituţie. Însuşi procedeul civilizat al spovedaniei îi
oferă nelegiuitului, spre diferenţă de ceremonialul ortodox, distanţă faţă de
duhovnic şi demnitate în faţa Creatorului – un <i>păcătos elegant</i> –
eliminând, însă, odată cu ele, şi <i>esenţialul</i> condiţiei umane. Poate de aceea şi păcatul catolic
pare, prin tradiţie, mai abisal, pentru că omul s-a luat în serios;
occidentalul şi-a asumat păcatul până la sfâşierile sale ultime, dar nu şi-a
cedat demnitatea. Libertatea şi responsabilitatea îi revin deopotrivă omului occidental, prin aceasta cotidianul şi veşnicia apusene fiind în deplin acord.
Occidentalul <i>s-a asumat pe sine</i>. Nuanţa duală</span><span style="font-size: small;">, hâtră şi auto-ironică, fatalmente <i>omenească</i>, a „păcătosului”
slav-bizantin îi este străină catolicismului. Orientalul se priveşte pe sine dedublat, eul său convieţuind cu un alt "eu", divin şi incomprehensibil,</span><span style="font-size: small;"></span><span style="font-size: small;"> tăgăduindu-şi, astfel, integralitatea răspunderii, pe care şi-o împarte frăţeşte </span><span style="font-size: small;">cu Dumnezeu însuşi.</span></div>
<div style="color: white; font-family: Georgia,"Times New Roman",serif; margin: 0pt 0pt 0.0001pt; text-align: justify; text-indent: 36pt;">
<span style="font-size: small;">Mitul iniţiativei personale, ruperea de eul organic-difuz impus de divnitate </span><span style="font-size: small;">–</span><span style="font-size: small;"> fond comun cu toţi ceilalţi </span><span style="font-size: small;">– </span><span style="font-size: small;">asumarea demnităţii,</span><span style="font-size: small;"> dar şi a </span><span style="font-size: small;">întregii vini </span><span style="font-size: small;"></span><span style="font-size: small;">în
relaţiile confesionale, prin urmare, </span><span style="font-size: small;">individualizarea personală, urmată de separarea convenţională de ceilalţi </span><span style="font-size: small;">– </span><span style="font-size: small;">dublată de oroarea contactului fizic, nedemn şi impur </span><span style="font-size: small;">–</span><span style="font-size: small;"> într-o
deturnare a firescului fiinţei, a îţi privi semenii ca pe entităţi abstracte
înseamnă, pe plan vertical, o încetare a comunicării – la nivelul organic,
brut, al fiinţei apare o fisură </span><span style="font-size: small;">în <i>unitatea</i> creaţiei</span><span style="font-size: small;"> </span><span style="font-size: small;">–</span><span style="font-size: small;"> finalmente, între Creator şi
creaţia însăşi.</span></div>
<div style="color: white; font-family: Georgia,"Times New Roman",serif; margin: 0pt 0pt 0.0001pt; text-align: justify; text-indent: 36pt;">
<span style="font-size: small;">Odată cu stilizarea
lui Dumnezeu, distanţa catolică a rămas, dar înfricoşarea a dispărut. Respectul
pe care enoriaşii îl aveau pentru duhovnic, ca trimis al lui Dumnezeu, a fost
înlocuit cu respectul pe care preotul trebuie să-l arate creştinului, ca unui
client ce trebuie să plece mulţumit. Mântuirea sufletului propriu a devenit o
favoare pe care omul i-o face bisericii, prin îndepărtarea duhului şomajului. </span></div>
<div style="color: white; font-family: Georgia,"Times New Roman",serif; margin: 0pt 0pt 0.0001pt; text-align: justify; text-indent: 36pt;">
<span style="font-size: small;">La rândul său,
spovedania nu mai este un memento de umilinţă, cură tămăduitoare de ruşinare,
şi nu mai îngăduie iertării să apară ca un mic miracol, ca o binecuvantare ce
rasplateşte şi absolvă, ci apare mai degrabă ca o negociere politicoasă,
formalitate manierată cu final aşteptat, pentru că, dacă n-ar fi aşa, există
oricând posibilitatea ridicării de la masă, posibilitate pe care ortodoxia încă
nu o recunoaşte, cel puţin formal. Lumea cealaltă nu mai sperie, parcă devine
şi ea la fel de politicoasă. Iar aici, jos, în lumina delicată a vitraliilor,
întrebarea nu mai este dacă vei fi sau nu iertat, ci cu câtă smerenie – o formă
elegantă şi controlată a ipocriziei – şi cu câte gesturi pioase trebuie să
plăteşti ceea ce ţi se cuvine printr-o înţelegere <i>rezonabilă</i>, civilizată,
ca un rest cuviincios al unei credinţe înspăimântătoare.</span></div>
Tryggvassonhttp://www.blogger.com/profile/13454899079784108280noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7065389989184902850.post-44734986090799508302011-09-09T02:38:00.000+03:002014-09-07T05:23:06.441+03:00Despre neajunsurile vieţii<div class="MsoNormal" style="color: white; font-family: Georgia,"Times New Roman",serif; text-align: justify; text-indent: 36pt;">
<span style="font-size: small;">În momentul în care descoperi că viaţa nu are sens,
poţi să te faci teolog – încercând să-ţi impui unul, filosof – încercând să descoperi
</span><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;">– </span>sau să <i>fabrici </i>unul, sau beţiv – întorcând spatele oricărei încercări de sens.
Dintre toate, ultima este reacţia cea mai organică </span><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;">–</span> și cea mai viguroasă.</span></div>
Tryggvassonhttp://www.blogger.com/profile/13454899079784108280noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7065389989184902850.post-76429771749443242502011-09-09T02:28:00.000+03:002014-09-07T05:21:33.316+03:00Despre lectură, ca vanitate<div class="MsoNormal" style="color: white; font-family: Georgia,"Times New Roman",serif; text-align: justify; text-indent: 36pt;">
<span style="font-size: small;">Există unii autori pe care îi citim nu doar pentru
conţinutul intrinsec al ideilor lor, ci pentru că descoperirea de afinităţi în
consideraţiile ce le aparţin ne strecoară în suflet sentimentul propriei
valori, senzaţia – iluzie la cei mulţi, conştienţă la câţiva – apartenenţei la
o anumită categorie a spiritului. Citirea acestor autori este o raţie zilnică
de narcisism, împlinită în confirmarea de sine, în auto-măgulirea şi în
percepţia de valoare în care ne vedem oglindiţi, printr-o senzaţie de <i>înfrăţire în concluzie</i>. Prin aderenţă,
ne vedem confirmaţi, valorificaţi, inălţaţi într-o ipostază de cvasi-creatori –
<i>asociaţi</i> ai creaţiei, învăluiţi în
gloria unei înţelegeri pe care o putem revendica, a constatărilor pe care le-am
fi putut face – dar pe care, fatalmente,
nu le-am făcut.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="color: white; font-family: Georgia,"Times New Roman",serif; text-align: justify; text-indent: 36pt;">
<span lang="RO" style="font-family: Georgia; font-size: small;">Există
unii autori asupra cărora revenim, iar şi iar, pentru o verificare personală, într-un
<i>simulacru de creaţie</i>. Sunt autori pe
care îi îngăduim în suflet ca pe un <i>drog
al vanităţii</i>.</span></div>
Tryggvassonhttp://www.blogger.com/profile/13454899079784108280noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7065389989184902850.post-54958449186562729322011-07-13T16:40:00.011+03:002011-09-08T01:00:59.129+03:00Succesul culturii de masă<div style="color: white; text-align: justify;">
<link href="file:///C:%5CDOCUME%7E1%5CADMINI%7E1%5CLOCALS%7E1%5CTemp%5Cmsohtml1%5C03%5Cclip_filelist.xml" rel="File-List"></link><style>
<!--
/* Font Definitions */
@font-face
{font-family:Georgia;
panose-1:2 4 5 2 5 4 5 2 3 3;
mso-font-charset:0;
mso-generic-font-family:roman;
mso-font-pitch:variable;
mso-font-signature:647 0 0 0 159 0;}
/* Style Definitions */
p.MsoNormal, li.MsoNormal, div.MsoNormal
{mso-style-parent:"";
margin:0pt;
margin-bottom:.0001pt;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:12.0pt;
font-family:"Times New Roman";
mso-fareast-font-family:"Times New Roman";
mso-ansi-language:RO;
mso-fareast-language:EN-GB;}
@page Section1
{size:612.0pt 792.0pt;
margin:72.0pt 90.0pt 72.0pt 90.0pt;
mso-header-margin:36.0pt;
mso-footer-margin:36.0pt;
mso-paper-source:0;}
div.Section1
{page:Section1;}
-->
</style> <link href="file:///C:%5CDOCUME%7E1%5CADMINI%7E1%5CLOCALS%7E1%5CTemp%5Cmsohtml1%5C03%5Cclip_filelist.xml" rel="File-List"></link><style>
<!--
/* Font Definitions */
@font-face
{font-family:Georgia;
panose-1:2 4 5 2 5 4 5 2 3 3;
mso-font-charset:0;
mso-generic-font-family:roman;
mso-font-pitch:variable;
mso-font-signature:647 0 0 0 159 0;}
/* Style Definitions */
p.MsoNormal, li.MsoNormal, div.MsoNormal
{mso-style-parent:"";
margin:0pt;
margin-bottom:.0001pt;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:12.0pt;
font-family:"Times New Roman";
mso-fareast-font-family:"Times New Roman";
mso-ansi-language:RO;
mso-fareast-language:EN-GB;}
@page Section1
{size:612.0pt 792.0pt;
margin:72.0pt 90.0pt 72.0pt 90.0pt;
mso-header-margin:36.0pt;
mso-footer-margin:36.0pt;
mso-paper-source:0;}
div.Section1
{page:Section1;}
-->
</style> <span lang="RO" style="font-family: Georgia;"><span style="font-size: small;"><span style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif;">Părerile celor mai mulţi dintre oameni nu sunt decât stereotipuri culturale.</span></span></span></div>
Tryggvassonhttp://www.blogger.com/profile/13454899079784108280noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7065389989184902850.post-56777154097101358652011-07-13T16:22:00.004+03:002011-10-03T01:57:08.077+03:00Despre fericire, pe stradă<div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif; text-align: justify;">
<link href="file:///C:%5CDOCUME%7E1%5CADMINI%7E1%5CLOCALS%7E1%5CTemp%5Cmsohtml1%5C03%5Cclip_filelist.xml" rel="File-List"></link><style>
<!--
/* Font Definitions */
@font-face
{font-family:Georgia;
panose-1:2 4 5 2 5 4 5 2 3 3;
mso-font-charset:0;
mso-generic-font-family:roman;
mso-font-pitch:variable;
mso-font-signature:647 0 0 0 159 0;}
/* Style Definitions */
p.MsoNormal, li.MsoNormal, div.MsoNormal
{mso-style-parent:"";
margin:0pt;
margin-bottom:.0001pt;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:12.0pt;
font-family:"Times New Roman";
mso-fareast-font-family:"Times New Roman";
mso-ansi-language:RO;
mso-fareast-language:EN-GB;}
@page Section1
{size:612.0pt 792.0pt;
margin:72.0pt 90.0pt 72.0pt 90.0pt;
mso-header-margin:36.0pt;
mso-footer-margin:36.0pt;
mso-paper-source:0;}
div.Section1
{page:Section1;}
-->
</style><span style="color: white; font-size: small;"><span lang="RO"> </span>Uneori, mergând pe stradă, privesc la furnicarul de oameni care trec grăbiţi pe drumul lor, fiecare căutându-şi cu aviditate fericirea, bucurându-se de viaţă sau cheltuindu-şi toată energia pentru acest unic scop al existenţei lor pripite. Şi am senzaţia că Dumnezeu trebuie să fie cea mai neînţeleasă fiinţă din lume.</span></div>
Tryggvassonhttp://www.blogger.com/profile/13454899079784108280noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7065389989184902850.post-45203275607400978012011-07-13T16:03:00.009+03:002014-10-11T05:25:57.841+03:00Cunoaştere şi vitalitate<div style="font-family: Georgia,"Times New Roman",serif; text-align: justify;">
<span style="color: white;"><span style="font-size: small;"> Oare n-am înţeles, fiecare, că vieţuirea cu patimă, în lume, nu este posibilă în absenţa iluziei, a unei ignoranţe vii şi sănătoase? Că a şti reprezintă un plus de decepţie, o scădere a aşteptărilor, prin urmare a motivaţiei – un minus de vitalitate? Că a cunoaşte sfârşeşte în rutină, în dezabuzare – simptomul ei cronic – ca, de altfel, mai toate formele de acceptare?<br /> Cunoaşterea aruncă umbre – zone de întuneric al noutăţii şi interesului – în urma luminii aflării, născând un teritoriu neutru al entuziasmului, care se întinde pe fostele teritorii ale acestora, împingandu-le – odată cu naivitatea speranţei, motor al reflexului acţiunii, ce are nevoie de incertitudine – la periferia existenţei, departe de locurile încă scăldate de lumina stimulatoare a ignoranţei, altoită fertil de curiozitate. <br /> Din punct de vedere al tonusului sufletesc, neajunsul cunoașterii este acela că restrânge spațiul misterului, al <i>potențialului </i></span><span style="font-size: small;">– </span><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;">spațiu al speranței și al marilor avânturi </span></span><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;"><span style="font-size: small;">sufletești – și </span></span>al surprizei – teritoriul acumulărilor şi descărcărilor de tensiune spirituală, al înseși circulaţiei sufletului</span><span style="font-size: small;">. Restrângându-li-se arealul, speranţa – mobil sufletesc, prin esenţă, speculativ – dispare, iar </span><span style="font-size: small;">fecunda </span><span style="font-size: small;">tensiune </span><span style="font-size: small;">febrilă se subţiază. Ce rămâne în shimbul unei vibraţii sufleteşti înalte, unui contur de energie, este o sumă de date pe un grafic plat. Odată înţeles şi explicat prin cunoaştere, misterul devine o banalitate, tainicul o supraestimare, iar esotericul îmbogăţeşte aria rutinei. Orice acţiune derivă din speranţă, înţeleasă ca potenţial, din speculaţii încă neverificate, dar cunoaşterea nu le hărăzeşte acestora decât o viaţă efemeră. Înţelegerea este pulberea care transformă fertilul în dezabuzare şi surpriza în <i>pretenţie</i>.<br /> Mi-aş dori o lume în care toţi oamenii inteligenţi să înveţe a se feri de orice cunoaştere <i>inutilă</i>.</span></span></div>
Tryggvassonhttp://www.blogger.com/profile/13454899079784108280noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7065389989184902850.post-41199277588918270672011-04-20T23:29:00.006+03:002011-07-13T21:20:18.498+03:00Prima platformă unionistă reală din România<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://romanism.ro/img/unire1_nou.jpg" imageanchor="1" style="clear:left; float:left;margin-right:1em; margin-bottom:1em"><img border="0" height="150" width="600" src="http://romanism.ro/img/unire1_nou.jpg" /></a></div>Tryggvassonhttp://www.blogger.com/profile/13454899079784108280noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7065389989184902850.post-19205714412131642172011-03-27T22:58:00.007+03:002011-04-05T02:14:03.909+03:00Utopie şi nesăbuinţă<div style="color: white; text-align: justify;"><link href="file:///C:%5CDOCUME%7E1%5CTRYGGV%7E1.NJO%5CLOCALS%7E1%5CTemp%5Cmsohtml1%5C01%5Cclip_filelist.xml" rel="File-List"></link><style>
<!--
/* Font Definitions */
@font-face
{font-family:Georgia;
panose-1:2 4 5 2 5 4 5 2 3 3;
mso-font-charset:0;
mso-generic-font-family:roman;
mso-font-pitch:variable;
mso-font-signature:647 0 0 0 159 0;}
/* Style Definitions */
p.MsoNormal, li.MsoNormal, div.MsoNormal
{mso-style-parent:"";
margin:0cm;
margin-bottom:.0001pt;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:12.0pt;
font-family:"Times New Roman";
mso-fareast-font-family:"Times New Roman";
mso-ansi-language:RO;}
@page Section1
{size:612.0pt 792.0pt;
margin:72.0pt 90.0pt 72.0pt 90.0pt;
mso-header-margin:36.0pt;
mso-footer-margin:36.0pt;
mso-paper-source:0;}
div.Section1
{page:Section1;}
-->
</style><span style="font-size: small;"><span lang="RO" style="font-family: Georgia;"> Atunci când un popor nedeprins să viseze primeşte un vis, el îl va visa în modul cel mai neînfrânat şi mai monstruos posibil – tot potenţialul de visare ne-epuizat se va canaliza deodată, cu stângăcie şi cu îndrăzneala imună la ridicol a diletantului, fără cenzură sau echilibru în visare, cu beatitudinea nemaiîncercată a puterii nou trezite şi a libertăţii în infinitul posibilităţilor. Încercarea de a îi croi un vis celui neştiutor să viseze este la fel de riscantă ca săturarea prea bruscă a celor îndelung înfometaţi – ea trebuie făcută homeopatic, pentru a evita malformaţiile. Prin excesul de visare nepregătită, nazismul şi ridicarea Rusiei îşi găsesc rădăcină comună.</span></span></div>Tryggvassonhttp://www.blogger.com/profile/13454899079784108280noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7065389989184902850.post-8359388464280000912011-03-27T22:41:00.003+03:002012-02-03T13:20:07.972+02:00Despre înţelepciune, ca diletantism<div style="color: white; font-family: Georgia,"Times New Roman",serif; text-align: justify;">
<link href="file:///C:%5CDOCUME%7E1%5CTRYGGV%7E1.NJO%5CLOCALS%7E1%5CTemp%5Cmsohtml1%5C01%5Cclip_filelist.xml" rel="File-List"></link><style>
<!--
/* Font Definitions */
@font-face
{font-family:Georgia;
panose-1:2 4 5 2 5 4 5 2 3 3;
mso-font-charset:0;
mso-generic-font-family:roman;
mso-font-pitch:variable;
mso-font-signature:647 0 0 0 159 0;}
/* Style Definitions */
p.MsoNormal, li.MsoNormal, div.MsoNormal
{mso-style-parent:"";
margin:0cm;
margin-bottom:.0001pt;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:12.0pt;
font-family:"Times New Roman";
mso-fareast-font-family:"Times New Roman";
mso-ansi-language:RO;}
@page Section1
{size:612.0pt 792.0pt;
margin:72.0pt 90.0pt 72.0pt 90.0pt;
mso-header-margin:36.0pt;
mso-footer-margin:36.0pt;
mso-paper-source:0;}
div.Section1
{page:Section1;}
-->
</style><span style="font-size: small;"> Diferenţa între un înţelept şi un nebun este aceea că nebunul încearcă toate drumurile care îi apar în faţă, întorcându-se mereu, până atunci când îl găseşte pe cel bun sau îşi consumă energia, eşuând, în vreme ce înţeleptul rămâne imobil până când drumul i se <i>revelează</i>. Când ai temperament – frate geamăn al superficialităţii – lene sau incapacitate de răbdare, îţi lipseşte timpul pentru a peria ţărâna de pe frânturile de lucruri, pentru a le lumina, pe fiecare, în amănunţime, cu încăpăţânare obtuză, şi a forma lumea din îmbinarea lor, într-o arheologie a prezentului. În loc, îţi formezi o hartă a căilor imposibil de urmat, obţinută prin încercare. Acomodându-te în paradox şi neavând placiditate pentru sistem, poţi să deschizi gura <i>înainte de a deveni un înţelept</i>. Iar felul în care se îngemănează lucrurile şi se unifică lumea </span><span style="font-size: small;">– nebunie convertită în înţelepciune – </span><span style="font-size: small;">apare nu prin exersarea posibilului, ci ca o derivată a arhitecturilor improbabile, a tuturor drumurilor moarte, care revelează, prin eliminare, singurele căi rămase. Relaţiile care nu se pot stabili îţi deschid calea pentru cele care se pot naşte. Iar paradoxurile încep la un moment dat, să se repete, să descopere analogii, dezvăluind – atunci când se acumulează îndeajuns de multe – o lume în care graniţele dispar, iar contrariile se unifică. Unitatea, <i>totul</i>, apărut din contradicţie.</span></div>Tryggvassonhttp://www.blogger.com/profile/13454899079784108280noreply@blogger.com3