tag:blogger.com,1999:blog-7065389989184902850.post2629730885026554522..comments2022-11-02T12:16:19.178+02:00Comments on Filosofie cu Ciocanul: Despre Dumnezeul românescTryggvassonhttp://www.blogger.com/profile/13454899079784108280noreply@blogger.comBlogger2125tag:blogger.com,1999:blog-7065389989184902850.post-68195263734943017342011-03-27T23:28:15.546+03:002011-03-27T23:28:15.546+03:00Da, sigur, există și bine în fiecare rău, fiecare ...Da, sigur, există și bine în fiecare rău, fiecare monedă are două feţe, nimic nu e pur. Ştiu :).<br />Există o latură românească ce îmi place mult şi, mai mult ca probabil, în parte, are legătură tocmai cu atitudinea asta fatalist-diletantă. E bine că suntem sceptici la utopia industrială-funcţională a vestului. Că păstrăm o urmă de omenie, de scepticism la sistem şi o obişnuinţă de a gândi de capul nostru, nu prin "autoriăţi".<br />Ca un revers şi aici, tocmai această inaderenţă la orice acţiune, scop sau principiu, ne face să nu putem identifica şi apăra exact acele trăsături care ne fac bine. Trăim într-un veşnic complex de inferioritate şi o frustrare de a ne schimba, haotică, fără vreun mobil sau direcţie clară.<br />Despre Balcani, nu știu ce să zic. Fatalismul e un filon slav, care, la noi, s-a mulat de minune pe un fatalism mai nobil şi mai adânc (în acelaşi timp, mai puţin paralizant), cel al dacilor, aşa cum îl percep eu. Ăsta ar fi fatalismul pe care aş vrea să îl avem - unul spiritual, nu unul al neputinţei. Dar slavii par să aibă o vigoare şi o intensitate sufletească mai puternice (în muzică, în literatură, în aspiraţia şi evoluţia istorică, în mândria maţională, în felul în care vorbesc despre ei înşişi şi chiar cel în care se raportează la noi). Şi grecii, și albanezii sunt, la fel (din câte mi-am putut face o părere) mai aprigi, mai iuţi, mai naţionalişti (într-un sens bun). Dacă ar fi să te iei numai după muzică şi îţi dai seama de diferenţa de temperatură. Noi avem ceva aparte. O langoare şi un scepticism, în primul rând faţă de noi înşine, mai mult decât faţă de rosturile lumii. Dacă ar fi fost invers (măcar ca centrare, căci cele două sunt, oricum, interdependente), aş fi fost mult mai fericit.<br />Ştiu ca nu suntem răi pe de-a întrgul şi că există destul bine în delăsările noastre.<br />Bănuiesc că ceea doresc eu este ca românii să îşi aleagă părţile bune din tipologia lor şi să se lepede de celelalte. E prea mult să speri aşa ceva? :)<br />Nu ne-am putea corecta defectele, păstrându-ne, însă, calităţile? Cât vine din acelaşi pachet?<br />Cred că ceea ce vreau eu de la români este, nici mai mult, nici mai puţin, decât înţelepciunea. Destul de nebunesc, nu?Tryggvassonhttps://www.blogger.com/profile/13454899079784108280noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-7065389989184902850.post-27526352366831122832011-03-13T15:55:53.090+02:002011-03-13T15:55:53.090+02:00Cred că în mare parte ai dreptate. Însă aceste ati...Cred că în mare parte ai dreptate. Însă aceste atitudini vis-a-vis de credinţă şi de Dumnezeu au avut, cred, şi o parte bună: absenţa fanatismului religios, toleranţa faţă de alte credinţe, lipsa războaielor religioase, a prigoanei "ereticilor", a martirizării credincioşilor etc.<br />Pe de altă parte, s-ar putea ca aceste trăsături pe care le abordezi aici să fie general-balcanice.<br />Articolul acesta s-ar putea constitui într-un început de temă care merită a fi dezbătută exhaustiv.<br />În rest... recunosc (fără mirare şi chiar fără vină!) că m-am regăsit pe alocuri (de fapt prin multe locuri :)) în românul descris de tine... Dar, cum am spus, e mult de discutat... De ce şi cum am ajuns să fim astfel? E bine, e rău? De fapt, e mai bine, e mai rău decât la alţii? Între fanatismul religios oriental (recte din Orientul Mijlociu) şi îndepărtarea evidentă de religie din Vest, eu mă simt bine aici, acasă... cu toate plusurile şi minusurile (relative şi ele, nu-i aşa?)Cris. A.https://www.blogger.com/profile/18204991506274386435noreply@blogger.com